Anul 1944, Franţa. După eliberare, peste 20.000 de persoane (în special, femei) sunt acuzate că ar fi colaborat – de bunăvoie sau nu – cu naziştii și sunt umilite public prin tăierea părului. Acest episod rușinos din istoria Franţei nu a fost niciodată investigat în amănunt, iar colaboratori celebri au rămas… netunși.
Bănuită că ar fi fost prostituată în serviciul trupelor germane, femeia este rasă pe cap de către civili francezi.
Montelimar, 29 August 1944.
În întreaga Franţă, între 1943 şi 1946 femeile bănuite de colaborare cu trupele naziste au fost astfel umilite, fie în public, fie între patru pereţi sau în închisori. Cei care s-au ocupat de înfăptuirea acestor acte de „pedeapsă” au fost membri ai Rezistenţei, foşti luptători sau cetăţeni cărora plecarea nemţilor le-a dat curajul de a ieşi pe străzi. Deşi bărbaţii au fost cei care au avut iniţiativa şi au pus mâna pe foarfece, asistenţa alcătuită din femei, bărbaţi şi copii a privit impasibilă spectacolul. Scopul acestor demonstraţii era acela de a arăta tuturor ce păţesc trădătorii.
Singurele dovezi ale acestor acte de agresiune sunt fotografiile victimelor, accentul fiind astfel pus pe suferinţa lor, lăsând în umbră autorii acestora sau ce a urmat (acuzări, arestări, condamnări).
Unora dintre victime li s-a desenat şi svastica pe frunte…
Dintre tipurile de colaborare cu naziştii de care femeile erau acuzate, există câteva bine conturate: politic – colaborare cu organizaţii pro-naziste sau doar simpatizante, financiar – dacă au avut beneficii financiare rezultate din diferite tipuri de afaceri cu forţele ocupante, personal – dacă au avut relaţii cu aceştia. Chiar şi persoanele aparţinând ţărilor Axei erau suspecte de colaborare.
Majoritatea femeilor erau acuzate că au întreţinut relaţii personale cu nemții.
“…în acelaşi timp, bietele femeie erau pălmuite şi scuipate”
„Am văzut patru fete conduse pe străzi şi m-am repezit după ele să le fotografiez. Deodată, m-am trezit în faţa procesiunii, iar oamenii m-au confundat cu femeia-soldat care le-a capturat sau aşa ceva, că m-au copleştit cu sărutări şi felicitări, în timp ce fetele erau scuipate şi pălmuite” ( Lee Miller – fotografă, martor al evenimentelor)
Marşul ruşinii
realitatea…
Mai multe informaţii despre acest subiect dureros găsiţi în cartea „Shorn Women: Gender and Punishment in Liberation France” scrisă de Fabrice Virgili sau puteți vedea filmul italian „Malena” (cu Monica Bellucci).
… și filmul.
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
