Atunci. În loc să îmi trăiesc viața, să mă bucur de ceea ce am, mult timp am îngăduit amintirilor să-mi însoțească gândurile, clipă de clipă. Știam cu exactitate unde și de ce greșeam. Știam că sunt o proastă – și folosesc un eufemism – însă nu puteam sa accept că nu va mai face parte din viața mea. Trăiam în negare.
Îmi imaginam cum – cuprins de regrete – va veni la ușa mea, în miez de noapte, și îmi va spune că și-a dat seama că nu poate trăi fără mine. Trăiam o telenovelă ridicolă în care eu eram scenarist, regizor și actriță. Actriță fără partener… Filmul meu nu avea vreodată happy-end.
Mă bucuram atunci când primeam de la el mesaje impersonale de sărbători, mimam indiferența atunci când aflam o veste despre el, mă duceam în locurile în care știam ca l-aș putea întâlni. Aveam grijă să fiu impecabilă, astfel încât să îl fac să regrete – ha! ha! ha! – că nu mai fac parte din viața lui. Of, cât mai suferea el! Of, cât mă implora să mă întorc! Of, cât de penibilă eram!
L-am văzut fericit alături de ea, zâmbete la unison. Nu suferea că nu mai fac parte din viața lui, nici măcar nu știa că mai exist. Acesta a fost declicul. Mi-am dat seama că, în timp ce eu trăiam îngropată în amintiri, el avea prezentul lui, viitorul lui, din care eu nu mai făceam parte. Aș fi vrut să am puteri supranaturale, să o fac să dispară, să fac ceva – orice! – să dau timpul înapoi, să îi iau locul la brațul lui.
Aș fi vrut să țip, să urlu… și, totuși, am trecut mai departe. Am trecut mai departe de trecut și mi-am continuat drumul în viață.
Acum. Când mă întrebam oare o să mai pot iubi?, a apărut al meu. Punct și de la capăt. Am abandonat trecutul plin de regrete și mi-am construit un prezent în care sunt fericită. L-am iertat și m-am iertat.
Ai apărut când mi-am dat seama că mi-era dor de îmbrășări sincere, de dimineți în doi, de zâmbete la unison. Ale noastre. A trebuit doar să-ți permit să vii în viața mea, însă totul s-a întâmplat doar atunci când m-am eliberat de regrete și amintiri.
Fluturi în stomac…
Guest post by Dani Dumitrescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
