Nu toate amantele au parte de cadouri şi flori, există şi cazuri în care soţia este cea fericită şi primeşte toate aceste atenţii, ca şi cum ar fi amanta, iar amanta ţine loc de soţie. Ştiu eu, pentru că asta mi s-a întâmplat mie.
Vă citesc de ceva timp şi mereu m-am gândit să vă scriu şi povestea mea, o altfel de poveste despre amante. O altfel de experienţă. Judecaţi-mă, de vreţi, însă nu înainte de a citi cele pe care urmează să vi le spun.
Aveam 20 şi un pic de ani când l-am cunoscut. Nu intru în detalii demne de un film hollywoodian de teamă că „ea” ar putea citi şi nu aş vrea să creez o situaţie jenantă. Nu mi-a plăcut deloc de el ca bărbat, la momentul respectiv visam încă la un Brad Pitt. Singurul lui avantaj a fost că era un tip haios şi te binedispunea, un fel de clovn între prietenii lui, sufletul petrecerii. Un eveniment l-a precedat pe altul şi aşa am ajuns amanți din „noi doi vom fi prieteni”.
Întâlnirile cu el erau mereu palpitante, făceam sex pe unde apucam, în apartamentul lui închiriat, în maşină, în toaletele restaurantelor, îi făceam vizite la serviciu şi o făceam și acolo, pe birou. Ce să mai, o atracţie fizică nemaipomenită!
Anii au trecut şi aceeaşi atracţie există şi astăzi, însă cu ceva „complicaţii”.
M-am transformat, fără să vreau, în femeia care avea grijă de el în toate formele posibile. Dacă era bolnav, sunam la doctori şi îl programam la o consultaţie, dacă avea cămaşa necălcată, i-o călcăm eu, observam că, deşi doamna arăta ca scoasă din cutie (un pic kitchoasă pentru gustul meu), el, în schimb, de multe ori umbla cu aceeaşi pereche de pantaloni vechi, deşi este destul de potent financiar.
În șase ani de relaţie l-am ascultat mereu, l-am sfătuit când avea probleme. Am fost acolo, lângă el. El, însă, era mereu lângă ea. Ea are parte de tot, de atenţie, de bani, haine, vacanţe exotice. Eu am parte de „o să”. Am ajuns să urăsc expresia „o să”.
Nu am avut pretenţii niciodată să o lase. Cred că sunt masochistă. Am încercat de multe ori să mă despart de el. Însă, de fiecare dată când încercam să ies cu altcineva, apărea el şi îmi strica absolut orice chef de a mai ieşi cu un altul.
Anul asta îşi petrece sărbătorile în noul lui apartament de la munte cu ea.
M-a sunat la 7 dimineaţa, beat fiind, să îmi zică că mă iubeşte. Pesemne, ea dormea. „Te iubesc, îmi e dor de tine şi nu vreau decât să vin în Bucureşti şi să te ţin în braţe. Vin luni şi vreau să te văd”. Ştiţi de câte ori am auzit declaraţiile astea înecate în alcool? De foarte multe ori. Am început să mă detaşez uşor anul ăsta. Mi-aş dori să îl uit de tot şi să pot fi din nou fericită lângă un om normal.
Ce credeţi? Azi e luni şi el nu a mai sunat…
Guestpost by Liliana
Citiţi şi
Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
