După cum văd că stă treaba, făţărnicia oamenilor în preajma sărbătorilor de iarnă atinge cote alarmante. Soţiile dau iama printre blide să fie masa plină cu de toate când vor veni cumetrii cu naşii şi cu finii. Competiţia e acerbă, acum a ajuns la Faza pe Sarmale. Soacrele dau ochii peste cap teatral, în timp ce socrii închină păhărele în cinstea anului nou.
Copiii, în funcţie de vârstă, freamătă în aşteptarea Moşului, urmărind cu ochi ageri ofertele de pe Emag ca să-i transmită acestuia, nu-i aşa?, Ram-ii şi Gb-iţii necesari fericirii.
Bunicile şi bunicii l-au tăiat pe grăsun şi-au pus totul în afumătoare, poştaşii umblă ca descreieraţii prin mâzgă şi burniţă să ducă la timp alocaţiile dublate şi pensiile ce vor fi topite instant încă din prima zi de cum intră pe mâinile beneficiarului.
În megafoane se aude tare şi tâmp: „De Crăciun, fii mai bun, fii adevăraaaat…”, brazii au fost deja împodobiţi chicios, cu fel-de-fel de panglici, de zici că i-a legat cineva fedeleş, cozile la Carrefour gem de coşuri pline şi o voce anunţă sistematic: „Proprietarul maşinii cu numărul SV-69-BOS este rugat să se prezinte în parcare”, ăla din faţa ta îţi aruncă ocheade răutăcioase, de parcă i-ai luat tu ultimul cozonac de dinainte, telefoanele zbârnâie, în timp ce un domn, care nu pare deloc pămpălău, spune tare: „Am luat, am luat, stai fără grijă, Pui!”
În toată hărmălaia asta, există o fiinţă suavă ce suferă în tăcere cu ochii clipocind înlăcrimaţi. Ea este amanta. Da, dragile mele neveste. Amanta suferă în tăcere amară de Crăciun. I s-a spus printre suspine şi mângâieri că asta e viaţa. Vin cumătrii şi cumnaţii şi trebuie salvate aparenţele. Familia e celula de bază a societăţii. După cum bine ştim, unele celule sunt canceroase, dar asta e, cât se poate o mai lungim aşa. Călcăm toţi pe mândrie şi cântăm „Leru-i ler”.
Lasă, amantă dragă, te pupă tăticu’ pe bubiţă după Sfintele sărbători, ba chiar o să-ţi şi lingă rănile pentru că saliva de animal conţine o substanţă ce ajută la vindecarea imediată. O să-ţi aducă ceva frumos cadou şi ciorapi din ăia cu bandă, negri, prinşi de chiloţei cu harnaşament. O să vă împreunaţi în scârboşenia voastră şi o să fie de vis, da!, pentru că ce e interzis trebuie trăit la intensitate maximă.
Voi, nevestelor, bucuraţi-vă de copii. Lumea va fi mai bună dacă voi aţi înţelege suferinţa şi dacă aţi avea maturitatea şi inteligenţa necesară. Sunteţi nişte egoiste şi nu vreţi să împărţiţi bucăţica voastră. Prea v-aţi învăţat cu nărav, soţul vostru nu este proprietatea voastră. El este o fiinţă în continuă transformare, un bulgăre de lumină ce te poate orbi cu sinceritatea sa.
Ştiţi voi prin ce chinuri trece când trebuie să-şi ascundă telefonul, despre care voi nici nu ştiaţi, sub scaunul maşinii? Ştiţi voi cum îi ţâţâie inima în miez de noapte când primeşte un mesaj şi voi vă holbaţi fix acolo întrebând ca suricatele: „Cine-i, cine-i?” Ştiţi voi câte scenarii se ţes în căpuşorul lui, numa’-numa’ de-ar scoate-o la capăt?
Lasă, dragă nevastă, recunoaşte că te-ai topit când, descoperit fiind cu fu(r)tişagul, îţi spune în genunchi: „Nu te las pentru o curvă, te iubesc, iartă-mă, nu ştiu ce a fost cu mine…”
Hai, gata cu smiorcăiala! Vin invitaţii şi nu-i piftia la rece. Bagă mare şi fii tare, ori eşti gospodină, ori nu mai eşti!?
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
N-am avut niciodată în curte brad
Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
