Cred că mor. Azi am leșinat în baie. Un doctor iridolog mi-a spus că am capacitatea să-mi distrug organele. Cred că are dreptate. Am slăbit ca naiba ultimele săptămâni. M-am întâlnit cu N. și s-a speriat:
„Măi, numai ochii au rămas din tine. Ce faci?”
Ce să fac? Uit să mănânc… Gândurile. Știu că am greșit. Pe toate planurile și de când mă știu.
Când pierzi un om din viața ta, poți să-l plângi. Cu demnitate și haine cernite, și decent. Ai poze și amintiri. Te poți ruga pentru el și vorbi cu alții.
Dar când cineva îți pleacă? E un plâns umilit. Un bocet disperat. Poate că-l vrei. Iar el există, râde, se bucură. Cu alta. A murit doar pentru tine. Și-l plângi fără sunet. Înfundat. La fel cum râdeai cu el, înghițindu-ți râsul. La fel plângi acum.
Doare ca naiba. Dorul doare cel mai tare. Dorul ce ți-a sfâșiat în două inima și lasă aerul să șuiere când trece pe-acolo și te bufnește plânsul. Indiferent unde ești.
Și neputința. Și umilința. Ți-e rușine. Un bărbat ți-a spus că te iubește, ți-a demonstrat atât de bine că așa e firesc și te-a ajutat cu mâinile lui să construiești dragoste pentru el, doar pentru el, așa cum doar lui îi place. Și l-ai crezut. L-ai crezut trainic și așezat. Pentru că a avut toată răbdarea din lume cu tine. Ți-a vorbit dulce, cum nimeni n-a făcut-o vreodată.
Apoi, la 5 și 15 a încetat să te iubească. Brusc. Ca atunci când stingi lumina.
E lumină și țac, ai atins întrerupătorul și nu mai e. Și a plecat. Din cauze doar de el știute.
„Ești prea bună pentru mine, draga mea. Prea… ” Și a plecat. Chiar a plecat.
Dacă-ți spunea adevărul era ok, mai ok. Simțeai că respectă omul din tine. Inteligența. Dar nu a făcut-o.
Și nici nu-l poți condamna prea tare, pentru că și tu ai procedat la fel de-atâtea și de-atâtea ori. Amintește-ți! De-atâtea ori ai privit zâmbind ochi disperați de dragul tău și-ai spus apăsat aceleași cuvinte, convinsă că doare mai puțin.
Vezi Doamne, nu voiai să faci rău, mai rău. Ei, uite, acum, pe barba ta, că nu-i așa.
Am leșinat în baie. Am exagerat cu dușul scoțian. Am alternat până am obosit, apa fierbinte, tot mai fierbinte cu cea rece, tot mai rece… până când cea fierbinte părea rece, iar cea rece era ok. Până când pielea a devenit roșie-roșie și m-am simțit obosită tare. Am luat halatul de baie și m-am scurs pe gresie.
Ies la jogging. Dacă nu alerg o zi simt că mă sufoc. Mă apasă pereții casei, iar cerul devine un airbag transparent, ce se presează cu putere pe fața mea. Alerg să-mi împrăștii pe străzi toate gândurile și dorul. Să le plantez în frunzele de toamnă. Să le zboare vântul odată cu ele.
Cred că mor. Mi-a murit vlaga și pofta de viață și interesul. Mi-a murit dragostea. Zbaterea aceea intensă cu febră și frisoane, pe care am simțit-o fix cinci minute, a murit. Lumina explodată-n mintea și trupul și sufletul meu, care-mi ținea buzele aprinse-n zâmbet și ochii arzând… nu știu exact ce e și cum se numește. Dragoste, iubire, îndrăgosteală… sunt doar adunături de litere. Eu știu că cinci minute am atins nemurirea. Poate că pentru acele cinci minute am trăit până acum?
Am rămas cu dorul. Tânjesc și tremur de frică… că poate niciodată la poarta sufletului meu nu va mai bate. Am rămas contorsionată în îndoială și nemulțumire. Dor și frică.
Nu. Nu dor de el, trecătorul cu vorbele frumoase la el, ci de zbaterea de fluturi albaștri din spatele ochilor mei. Sinea sufletului meu s-a modificat cu 180 de grade.
Da! Sunt păcătoasă. Aruncă piatra!
Nu am iubit niciodată, iar acum… nu știu dacă se poate. Dacă se mai poate. Dacă mai am timp. Dacă nu e prea târziu, fiind octombrie.
Se știe că bărbații buni se transformă-n oameni de zăpadă iarna, iar primăvara se topesc. Mi-e frică. Nu de singurătate, sau suferință… mi-e teamă că niciodată sentimentul acesta nu va mai bate la poarta sufletului meu…
Pe Em o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
