Un experiment jurnalistico-existențial de Timea Honț publicat sub titlul “Fuck off my brocken heart”
Ilustrații: Gia
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului Bursele Superscrieri/Avon (ediția a II-a), pe tema violenţa domestică, sub egida Premiilor Superscrieri, non-ficţiuni care schimbă lumea. Competiţia anuală Premiile Superscrieri este o iniţiativă a Fundaţiei Friends For Friends care promovează jurnalismul narativ şi scrierea creativă de non-ficțiune în România. Programul de burse reprezintă un sprijin financiar și profesional pentru autorii români în realizarea de proiecte jurnalistice complexe, de profunzime, pe diverse teme de interes public.
*
Prințul meu era un tip crăcănat, tatuat pe antebrațe, fost narcoman și fost pușcăriaș. Îl chema Edi și avea 20 de ani, cu cinci mai mult decât mine.
Ne-am cunoscut pe o alee din Parcul Tineretului. Era iunie, 1 iunie. Până pe 12, de ziua mea, ne-am tot tatonat. Pe 13 a fost ziua lui și ne-am sărutat. Pe 14 am rămas la el acasă. Am stat trei zile și trei nopți nedespărțiți.
În prima lună m-am bătut cu iubita lui, am fumat iarbă, am luat ketamină de câteva ori. A doua lună deja eram un cuplu. În a treia lună m-am înscris la liceu și m-am mutat cu el. În a patra lună am cunoscut heroina.
Ei bine, aici tragem linie pentru că aici începe tot.
În următorii doi ani și ceva ne-am drogat, mi-a spart capu’, mi-a spart dinții, mi-a rupt coastele, m-a lăsat gravidă, m-a bătut până s-au dus dracu’, înainte să se nască, gemenii mei. Rămâneam lângă el pentru că aveam senzația că nu pot face nimic singură. Tot speram să își revină, deși știam foarte bine de acasă că un om nu se schimbă.
M-am dezvirginat la 14 ani jumate. Cu un tip din gașcă, fără prezervativ. Mi-am luat pastila de a doua zi din banii de colindat și i-am povestit mamei când împacheta cadoul de Crăciun: Uite, acum mă lași la revelion, că ăsta ți-era stresul că mă fut. M-am futut. A-nceput să plângă. M-am dus la revelion și m-am futut și acolo.
Mama e o chestie cu 23 de ani mai mult ca mine. Suntem exact la fel ca formă, gen măr. Doar la sâni se vede diferența, ea a alăptat. Am cunoscut-o abia la trei ani. A plecat la muncă în Grecia când aveam opt luni și m-a lăsat aici cu bunica și mătușa. Într-o vară, a apărut cu niște cutii mari – una cu jucării, una cu farfurii și ceșcuțe colorate. Mi-au zis că ea e mama și de acum trebuie să dorm cu ea în pat.
Am urât-o toată copilăria. Primul motiv a fost că a plecat. Al doilea că s-a despărțit de tata și nu-l am lângă mine: Ai mai făcut tu ceva de a plecat și din cauza ta nu-l am. Pe urmă, căsătoria cu Vio, tatăl meu vitreg, cu care a mai făcut un copil. Cică începeam școala și trebuia să am tată.
Primii trei-patru ani au mers bine. Apoi a început să bea și să facă scandal prin casă. Când mama a rămas gravidă, el și-a lăsat munca. Trăiam toți din salariul mamei, ea mai mergea și la facultate. De multe ori aveam doar o bucată de slănină în frigider, venea bunica să ne aducă ceva pe furiș, să nu vadă el.
Când se îmbăta, Vio se ducea în bucătărie, își punea PET-ul de bere pe masă, căștile pe urechi și înjura de unul singur. Asculta Paraziții și le bombănea versurile. Eu mă puneam la masă lângă el și ascultam. După toată polologhia, mă lua în brațe, mă pupa. Atunci îmi arăta un pic de afecțiune.
Când se lua de mama, mă luam și eu de ea. Vedeam că e situația conflictuală acasă și ziceam că e vina ei, dacă a mâncat-o-n cur să se mărite… Și mai zicea că e pentru mine, când, de fapt, mi-a făcut mai mult rău.
Ești o drogată, o s-ajungi o curvă! îmi zicea Vio când ieșeam pe ușă. Aveam 13 ani. Încă nu făceam nimic.
De la revelion până-n vară m-am culcat cu vreo 50 de bărbați. Aveam o prietenă bună, Taisia, singura mea prietenă, de fapt. Cu ea ieșeam tot timpul și ne-o ardeam prin oraș. Ea știa băieți cu bani, ne scoteau la sucuri, ne făceau cadouri. La școală nu prea mai dădeam.
Apoi, l-am cunoscut pe Edi și m-am așezat la casa lui. Cu Taisia am rupt legăturile pentru că duceam vieți diferite. Ea era o depravată, eu mă vedeam fată serioasă cu planuri familiste.
Eu te iubesc, eu te lovesc
O cheamă Gia. E o tipă mică și slăbuță, cu părul scurt, ciopârțit, vopsit ba negru, ba roșcat strident, ba șuvițat. Acum e blondă și poartă ochi de pisică – niște lentile albastre, cu pupile dilatate, înrămate de un contur negru, gene alungite și sprâncene arcuite. Deasupra buzelor subțiri are un piercing argintiu. Brațele și picioarele sunt acoperite de tatuaje, mâinile aspre, gleznele umflate. Își pune piciorul stâng pe marginea patului. Acul se înfige în piele deasupra tatuajului cu ursuleț. Amestecul alb din seringă se înroșește de la sânge.
Se numește șpriț. Așa se zice, că se amestecă mai bine dacă tragi și sânge și te ia mai tare. Nu prea mai simt nimic de la pastile pisate, mai mult îmi bat joc de mine și de trupul meu. Am venele cordelină. Știi cum au oamenii venele rotunjoare, moi… Uite, asta, dacă o înțep, zici că dau într-un tendon și mă electrocutează ceva.
Prima dată când am tras heroină, am simțit cum mi s-a dus ceva în inimă și m-a îmbrățișat pe dinăuntru. Apoi, am simțit ochii cum se măresc. Am făcut cunoștință cu mine. Îl iubeam pe el și mă iubeam pe mine. Ne iubeam pe jos, lângă soba de teracotă, eram udă pe dinăuntru, pe dinafară, tot corpul lui mă penetra sa-caa-daaat.
Într-o dimineață de toamnă, eram în pat între cearșafuri ude. El încerca să se injecteze, se înțepa pe lângă, se schimonosea, își ținea respirația, nu reușea. M-a pus pe mine. De obicei, ne injectau tovarășii lui, nu știam nici eu cum se face. Am încercat, n-am nimerit. Zbang! Mi-a dat o palmă peste ceafă de m-a izbit cu fruntea de masă.
– Ești tâmpită? Cum morții mă-tii nu nimerești vena aia?! Zdreanță proastă!
Când te trezești e cel mai nasol. Regreți că te-ai apucat de heroină doar când ți-e rău. E ca atunci când te rogi la Dumnezeu doar când ai nevoie și-ți pare rău că nu te-ai rugat mai des. Doamne, ajută-mă să-mi fac, să-mi găsesc o venă că nu mai pot! Hai că nu mai fac niciodată…
Continuarea, aici.
Citiţi şi
