Nu am fost la Paris și nici nu cred că voi ajunge vreodată. Nu prea merg în locuri la care nu visez. În schimb, am fost de două ori la Mumbai. Peste două luni voi merge a treia oară. Deja visez.
În zilele acestea, Mumbai și Paris sunt orașe înfrățite prin sânge și lacrimi.
În urmă cu 7 ani, pe 26 noiembrie 2008, multiplul atac terorist de la Mumbai, întins pe durata a 60 de ore, a făcut peste 170 de morți și peste 500 de răniți.
Acum, după un atac similar, Orașul Luminii a fost transformat fără voie în orașul întunericului.
*
Cluj-Napoca/ Patmos/ Piatra Fântânele/ Port Blair/ Venice/ Istanbul/ Cincinnati/ Jerusalem/ Havana/ Mumbai.
O parte din lista orașelor mele de suflet din aplicația Weather a telefonului. Când mi se face dor de vreunul, mângâi cu degetul mare ecranul, să văd cum mai e vremea pe-acolo.
La Mumbai, în 80% din situații, în loc de ceață, ploaie sau soare scrieSmoke. Cum pășești afară de pe poarta aeroportului – care are, zic eu, cea mai frumoasă arhitectură din lume -, acest fum amestecat cu umiditate, eșapament și praf te lovește în piept ca o minge de fotbal șutată de prea aproape.
Scena 1. Leopold Café
Fum afară, dar fum discret de țigară e și în Leopold Café, poate unul dintre cele mai sofisticate localuri din Mumbai, forfotind tonic de clienți și chelneri. Nu e lux, ci mai degrabă stil, de aceea micile mese de mahon își pot permite să fie înghesuite oarecum fratern.
Ești norocos dacă găsești una liberă. Clienții sunt, majoritatea, turiști comasați în cartierul Colaba, o zonă plină de clădiri imperiale, bulevarde largi, copaci umbroși și magazine scumpe. Plus multe tarabe de cărți în aer liber.
Punctul terminus al zonei e Gateway of India, un mic port unde se termină lumea și începe Marea Arabiei. Privind dinspre mare, prin golul unui arc de triumf aflat chiar pe țărm, vezi o clădire magnifică – Taj Mahal Hotel.
Însă punctul focal al orașului se află un pic mai la nord. E vorba despre faimoasa gară Victoria Terminus (rebotezată cu un nume controversat, Chhatrapati Shivaji Terminus – CST), prin care se perindă zilnic 3 milioane de oameni.
Clădirea gării Victoria Terminus
Cum afară sunt în jur de 20 de milioane de oameni, peste 30 de grade la umbră, iar aerul e umed, aproape irespirabil, din cauza celebrului smokede Mumbai, Leopold Café devine o oază de normalitate. Și o gură de aer curat, condiționat evident.
Condiționat și de consumație, fiindcă un frappé costă cam cât 30 de ceaiuri de 10 rupii, pe care le-aș putea bea, ca de obicei, foarte dimineața, în oricare dintre locurile mele favorite, dar absolut obscure, din acest oraș de care nu mă pot sătura.
Iată-mă, așadar, învăluit în clinchet de pahare, amestecând cu paiul, alene, frișca, gheața și cafeaua, privind oameni zâmbitori, aflați în starea aceea de împăcare, normalitate și bine despre care îți dai seama abia pe urmă că semăna izbitor cu fericirea.
La fel ca mine se simțeau, probabil, și tânărul american John Fesko cu frumoasa lui prietenă Dara Huang când, în seara zilei de 26 noiembrie 2008, au intrat să bea o bere la Leopold Café. Citiseră în The Times numai lucruri bune despre acest local.
Celelalte scene, aici.
Citiţi şi
