Vineri seară a fost frumos. M-am întâlnit cu prietenii, am socializat, am râs, am avut activităţi plăcute. Şi, fiindcă noaptea a fost blândă şi minunată, m-am răsfăţat cu o lungă plimbare pe jos.
Sâmbătă dimineaţă m-am trezit într-o lume în război. Pentru a doua oară în acest an, Franţa e însângerată în numele religiei islamice. Pentru a doua oară, lumea e pe punctul de a arde. Mizeria care a mocnit toată toamna e pe punctul de a exploda.
Acum o mie de ani, Europa a împrăştiat cu latul sabiei pline de sângele celor care se rugau lui Allah cuvântul bunului Iisus. Astăzi, Orientul Apropiat îi întoarce favorul scriind Coranul pe cadavrele unor oameni care, cel mai probabil, n-au citit în viaţa lor cuvântul lui Mahomed.
Un mileniu de jaf, violuri, furturi, desconsiderare a creat un val de frustrare care începe să se spargă de zidurile fortăreţei Europa.
Mileniul în care rasa albă a găsit în Biblie justificarea superiorităţii sale e pe punctul de a se termina. Începe, din nefericire, mileniul în care cei oprimaţi găsesc în Coran justificarea crimelor împotriva foştilor opresori.
S-a terminat etapa flower power, oamenii refuză să fie fraţi şi, în loc de flori, se schimbă gloanţe. Europa a avut şansa de a definitiva modelul multi-cultural pacifist în care toţi oamenii care trăiesc într-o ţară au aceleaşi drepturi, indiferent de etnie, culoarea pielii, modul în care se roagă sau pe cine aleg să iubească, cu condiţia să fie cetăţeni loiali ţării lor. Liderii europeni au preferat tolerarea de enclave care nu au generat o simbioză, ci s-au dovedit focare de infecţie socială. Europenii au preferat calea neimplicării şi acum s-au trezit implicaţi în ceva mult prea dificil de gestionat.
Aud mult prea des „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” – un citat din Malraux, pe care însuşi Malraux cred că îl regretă.
De sâmbătă dimineaţă trăim într-o lume în care religia a devenit principalul motiv de ucis aproapele.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
