Bună! Sunt Andreea și sunt o dependentă în recuperare, abstinentă de o săptămână… De fapt, doar de cinci zile, dar cine le numără? În plus, nu e vina mea… Aveam în dulap 60 de rochii… Toată lumea știe că numerele pare aduc ghinion. Acum sunt 61 și tot nu am cu ce să mă îmbrac mâine!
Da, îmi place să cumpăr haine. Rochii. Lungi, scurte, colorate, negre, fiecare dintre ele e pentru mine un moment de bucurie, cel puțin până la casa de marcat…
Motiv pentru care, afirmația unei prietene m-a tulburat profund: „Hai, dragă, oricum cele mai mișto rochii sunt îmbrăcate pentru a fi dezbrăcate, evident, de către bărbați”. N-am crezut-o pe cuvânt, dar insista că „cineva important” este de partea ei. Așa este, citatul discordiei îi aparține lui Jean Cocteau. Pictor, poet, un adevărat suflet sensibil. Îmi vine greu să-l contrazic, dar chiar așa să fie?
Nu le putem întreba chiar pe ele, rochiile din dulap, așa că suntem libere să credem ce vrem și pentru că, oricum, ne place să despicăm firul în patru, zic să o facem împreună.
Să fie oare țelul tuturor drumurilor noastre la mall, micile lupte purtate cu genți și coate, în perioada reducerilor, doar găsirea unei rochii pe care el să o dea rapid jos?
Vă mai aduceți aminte cozile interminabile în fața H&M, când casa Versace și-a lansat linia în colaborare cu brandul? Cât de tare am urât-o toți pe Laura Cosoi că a avut întâietate? A fost durerea de picioare alinată de viteza cu care el v-a dezbrăcat în seara aceea? Nu, nu… Nu vă gândiți prea mult! Pun pariu că nici măcar nu l-a interesat că pentru asta i-ați pus piedică unei blonde! O fi făcut ochii mari, însă fie la sânii voștri, fie la bonul de casă… Depinde cât sunteți de norocoase.
Dar momentele acelea, în care îți cumperi aceeași rochie în două, trei culori pentru că una e bleumarin și „merge cu nuanța ochilor tăi”, cealaltă e albă și merge vara pe pielea bronzată și ultima e culoarea anului, iar el le vede la fel?
Sau când îi explici că poliesterul nu este un material bun, încercând să-l acoperi în timp ce repetă, cu mici variațiuni, cuvintele „mulat și scurt”?
Îmi place să-mi spun părerea sinceră și la fel am să fac și acum. Nu este vorba despre bărbați, despre magazine, despre prietena mea care mă enervează preluând citate de pe Facebook, nici măcar despre rochii, ci despre noi și pentru cine sau ce ne îmbrăcăm și ne aranjăm dimineața.
Eu o fac pentru mine. Fiindcă vreau să-mi placă ce văd atunci când mă uit în oglindă, asta îmi face zilele mai bune și mă face să zâmbesc.
Și pentru că sunt milostivă și nu pot lăsa o rochie din catifea neagră, cu decolteu în V, singură într-un butic. Ce inimă crudă ar face asta?
Bine, fie ! Și pentru că știu cât contează imaginea și o primă impresie bună.
Ok, și poate puțin, doar puțin, puțin mai mult, pentru femeile din autobuz, de pe stradă, colegele de serviciu care vin să mă întrebe de unde am „rochia asta frumoasă” și pentru cele care nu mă întreabă, dar strâmbă din nas la colț ori se fac că nu văd. Să știi că ești admirată, ba chiar invidiată, face pentru stima personală aproape cât o jumătate de ciocolată pentru o inimă frântă.
Așa sunt eu! Mă îmbrac pentru mine, pentru binele rochiilor și al economiei naționale, pentru unghiile în gât ale altora și, nu în ultimul rând, pentru a nu trece neobservată. Așa că, da, poate că o fac și pentru bărbați!
Nu stiu cați dintre ei remarcă faptul că o anumită rochie ne scoate rotunjimile în evidență sau că o pereche de pantofi cu toc cui ne face gleznele mai fine, dar, cu siguranță, remarcă rotunjimile și picioarele lungi
E drept că preferă să ne vadă goale, purtându-le cămașa sau tricoul, dovedind că nu contează nici culorile, nici eticheta. Or fi ființe vizuale, însă nu atente la detaliile pe care le consideră neimportante. Ce bine! Ne plac, dar asta nu înseamnă că vor ști ce material are rochia sau că vor observa că ne-am făcut suvițe, așa cum va constata colega de birou. Uneori e chiar reconfortant, așa-i? Desigur, nu e recomandat să le spuneți și lor asta.
Să nu ne uitam urât la niciunii dintre aceștia. Nici la el, pentru că, deși ai purtat rochia de satin pe care ai dat jumătate de salariu, a preferat să o lase pe podea, nici la fetele de la serviciu, chiar dacă șușotesc. Cu toatele facem asta!
Să nu ne supărăm nici pe domnul Cocteau. Doamnele, pe vremea lui, stăteau mai mult pe acasă.
Purtăm rochiile pentru noi, în primul rând. Da, ne place să le dezbrăcăm. Uneori (și) pentru bărbați.
Chiar și cele mai frumoase rochii trebuie date jos când se termină ziua, nu? Iar puțin ajutor nu strică!
Guestpost by Andreea Maria
Citiţi şi
Cum să completezi un look minimalist: îmbracă-te frumos fără stres
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
