„Ei, s-a sfârșit ușor, ușor și cu Piața asta. Am avut o săptâmână bună.” își spun cu nostalgie, la telefon, patronii televiziunilor, dezamăgiți că odată cu numărul protestatarilor scade proporțional și ratingul lor. Și cum să nu fie nostalgici, unsuroșii de ei? Cum, când posturile dumnealor de TV, cele câteva mai importante din țară, cele câteva posturi românești de televiziune față de care până și PornHub pare un fel de The New Yorker, cum să nu fie nostalgici după săptămâna asta când toată lumea a butonat telecomenzile alea două (că acum sunt două) între anal-iști, guriști, gurani, reformiști, anticriști, golani, acordeoniști, materialiști sau mitomani?
„Ei, am scos-o la capăt ușor, ușor și cu Piața asta. Care mai sunt ordinele de sus?” își spun, la o cafea, pe linii private, mărunți agenți de diversiune ai marilor agenturi de opresiune, ce au reușit zilele astea să reorienteze masele dinspre Piața Universității spre Piața Chibrit.
Nu asta ar fi problema. Pâna aici, nimic nou sub Soare. Nimic nou de la ’89 încoace. Și nu. Nu la decembrie ’89 al nostru mă refer, căci nu suntem noi buricul Pâmântului, așa cum tot românul încă o crede. Mă refer la 1789. De la Revoluția Franceză până la Piața Universității de aseară nu a existat în lume adunare colectivă protestatară fără un motor de manevră, fără o finanțare ocultă, fără un scop politic în spate. Ba, mă corectez. Poate că au existat și mișcări sincere populare ad-hoc de-a lungul vremurilor. Dar acele mișcări poti fi ușor identificate în istorie. Sunt, pur și simplu, cele care nu au avut niciun rezultat. Poate mișcarea Occupy să fi fost una dintre ele? Mărturisec, nu știu încă. Dar, ca regulă generală, pe care o poate confirma la un cognac oricine de la Noam Chomsky până la Henry Kissinger, nu există manifestare populară ad-hoc. Chiar și acum cu Facebook… mai ales cu acum Facebook… care este nu o rețea de socializare, ci o rețea de manipulare și nu trebuie să fii spion ca să o știi, ci un simplu om de marketing.
Masele s-au strâns brusc și aparent natural marți seara. Furia, ura, Moartea însăși mânau-n luptă urgia îngrozitoare, răzbunarea și dreptatea ne sunt azi călăuzitoare… Pe ei! Optimism, tineret, speranță, naivitate… tineret… ce masă de manevră ideală!
Stau acum și îmi amintesc de câte ori în istoria recentă aceeași speranță și naivitate au animat masele de cetățeni care apoi, nemulțumiți, au refulat în aceeași speranță și naivitate care apoi, nemulțumiți, au refulat în aceeași speranță și naivitate. Decembrie ’89 – lovitură de stat orchestrată de KGB în cadrul căderii cortinei de fier; Iunie 90 – cap ieșit din pământ și retezat cu forța, 1996 – Convenția câștigă alegerile – cu toții suntem fericiți că niște ageamii mult mai flămânzi vor fura chiar tot de data asta, 2004 – revoluția portocalie, nimănui nu i s-a o părut o coincidență bizară că schimbarea de putere din Ucraina a avut aceeași culoare politică cu a noastră? Și vreau să spun literalmente „aceeași culoare”! 2011 – 2012 – ieșiți în stradă și în frig datorită inutilei mișcări Occupy; 2014 – iese președinte un neamț, toată lumea se bucură nespus și iese iar la Universitate ca și când iar am învins Argentina și nimeni nu realizează cum omul e dinainte pus pe țeavă pentru a urma direcția Merkel, direcția SUA. (Suntem doar un tampon strategic pe granița Europa – Rusia. Cum, Doamne, iartă-mă, crede cineva că ne vor lăsa să punem pe cine vrem noi???).
Și tocmai asta e problema. Că lumea încă… ÎNCĂ crede că votul contează. Mark Twain a spus „Dacă votul chiar ar conta, fiți convinși că nu ne-ar lăsa să o facem”. Dar nu trebuia s-o spună cineva faimos, căci este evident. Cine trebuie să iasă iese. Nu mai ieșiți la vot! Nici unul! Votul nu există! Nu mai puneți botul la sistemul penibil care ne guvernează!
Dar să revin. Oribilul, demonicul și infernalul eveniment din Colectiv a declanșat un pretext perfect pentru o manifestație. Dacă a fost mână criminală sau nu, habar nu am, dar cred că a fost o întâmplare sinistră ce nu a avut legătură cu jocurile politice mari, dar de care s-a profitat din plin apoi pentru a se grăbi unele planuri ce erau deja pre-făcute pentru iarna aceasta, pentru anul de dinainte de alegeri. Nu cunosc acele planuri, dar prea repede Ponta a demisionat marți seara după un singur puseu de furie. Asta după ce de trei ani de zile o țară întreagă a scuipat pe imaginea de cel mai prost copil din clasă a acestui nătâng tuns prost ajuns cap de guvern! Sau, zic și eu, de ce nu s-a manifestat mulțimea așijderea și după focul cumplit de la maternitatea Giulești din 2010 unde emoțiile ar fi putut fi infinit mai puternice? Se spune că ne-a unit facebookul și asta face mișcarea ca fiind ingenuă. Adică, practic, ce face mișcarea ca fiind ingenuă este alcătuirea ei de căte o mașinărie infernală a CIA! Ei, da! Chiar că suntem ingenui!
Hai să nu mai fim naivi, zic. Hai să nu mai fim proști. „Ieșiți dacă vă pasă!” zic… ziceau lozincile. Adică, cu alte cuvinte, „Faceți parte din masă!“. Edward Bernays, nepotul lui Freud și unul din maeștrii propagandei, ar fi adorat asta. Masa este infinit mai lesne de manipulat decât individul. Și asta o știi și tu, individule. Știi că dacă aflându-te într-o mulțime, un neica nimeni va apărea cu o portavoce și îți va spune „Haideți mai bine de la Piața Universității la Piața Chibrit!” e suficient ca unul să se miște într-acolo și apoi treaba diversioniștilor e ca și făcută, ei își iau banul cu care cumpără apoi cafeaua la care discută „Ei, am scos-o la capăt ușor, ușor și cu Piața asta…”.
Vrei schimbare? Trăim într-o țară care din anul 106 e.n. a fost sclavă imperiilor din jur. Trăim într-o țară care de două mii de ani viețuiește cu o mentalitate de under-dog, de sclav. Momentan, suntem aserviți imperiului anglo-american. Asta nu știu dacă e bine sau e rău, dar e un status-quo. A fost o decizie istorică și acum asta e. Știm cum e și de partea ailaltă și nu e grozav. Nu ne prea putem permite să facem mofturi. În nici un caz să visăm să schimbăm realmente puterea. Glumele lui Iohannis cu „Trimiteti-mi staruri rock să negocieze cu mine starea națiunii și geopolitica regională” sunt iarăși dovezi ale ridicolului situației și ale naivității poporului.
Vrem dispariția corupției, nu? Ei, asta, ca să fim bine înțeleși, nu e posibil, nu este posibilă decât în momentul dispariției claselor sociale, a băncilor, a banului ca mijloc de schimb fals. Dar până acolo mai e. Nu mult, dar mai e. Hai să lăsăm vorbele mari, să lăsăm corupția la o parte pentru o clipă, căci corupție există și la Casa Albă și la Palatul Buckingham și, credeți-mă, acolo un plic valorează cât PIB-ul României pe un an. Problema este de civilizație. Corupția există deocamdată, din păcate, peste tot în lume. Nu contează că ești Zimbabwe sau Germania, Lesotho sau Luxemburg. Contează nivelul de trai, nivelul de înțelegere și civilizație al populației. La New York, mafia imobiliară învârte sume ale căror zerouri noi nu le putem număra. Dar orașul ăla este cumva centrul culturii mondiale. (într-un articol viitor am să povestesc poate despre „teoria ferestrelor sparte” sau cum s-a curățat de delincvență New Yorkul în ‘80, acum nu e cazul).
E melodia aia acum la modă pe la radio-uri… „Vreau o țară ca afară”. Dar nu știu dacă cineva știe ce înseamnă afară. Majoritatea de la noi care au fost pe afară… s-au întors cu un BMW neînmatriculabil și cam atât. Nu vreți, mai bine, să începem prin a fi noi înșine corecți, civilizați, europeni? Nu? Nu vreți, mai bine, să începem… (cam târziu) prin a nu mai arunca hârtii pe stradă, de exemplu? Nu vreți, mai bine, să începem prin a nu mai scupa, în puii mei, pe stradă? Nu vreți, mai bine, să nu mai plătim loazele și paraziții de parcagii sau cerșetori sau să tolerăm spălătorii de parbrize? Nu vreți să începem să nu mai dăm rating refulărilor gastrice ale lui Capatos sau Mândruță… Măruță cum dreacu îi mai cheamă, că tot o apă și un pământ? Nu vreți să nu ne mai aprindem mobilele în timpul filmului? Nu vreți să nu mai scuipăm coji de semințe peste soarta noastră? Nu vreți să începem prin a refuza noi înșine să mai dăm șpagă? Nu vreți să începem, deocamdată, prin a respecata legea, bună, rea cum o fi ea, cum ne-a zis Socrate (că se pare că trebuie s-o reluăm de acolo) și apoi vor veni și Constituții mai bune, și legi mai bune, și nivel de trai ca în Occident. Hai să ne respectăm unii pe alții ca cetățeni, să ne promovăm valorile, valorile care ne fug din țară de ceva ani, de la Ionesco, Enescu, Cioran și Eliade până la experții IT de astăzi, haideți să nu ne mai înghiontim pe stradă, nici la propriu, nici la figurat, nicicum, nicidecum, ci să clădim o civilizație nouă, nu una cu moșteniri mizerabile Otomane și Fanariote. Haideți să nu mai trăim la bloc! Vreți? Păi, haideți. Să nu ne mai lăsăm manipulați în stradă, ci să ne manipulăm noi înșine viitorul prin schimbarea noastră.
Haideți să învățăm mai mult ca să nu ne folosească politrucii! Haideți să ne luminăm mai mult ca să nu ne batjocorească dobitocii! Hai să ne ajutăm mai mult ca să nu mai aibe șanse escrocii!
Suntem un popor cu multe minți frumoase. Suntem un popor mare ce vorbește de mii de ani aceeași limbă. Nu-i păcat? Haidem, dară, să ne civilizăm noi înșine mai întâi pentru a crea aici, în zona Est Europeană, o civilizație!
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
