Focul aprins de groază, dezgust, deznădejde și urlete nu se va stinge prea curând și caută acum să mistuie vinovați, sperând că astfel se va mai domoli. Jerbele urii caută jertfă pentru jertfă și astfel vâlvătaia nu își poate găsi în veci odihnă. E în natura noastră umană să căutăm mereu vinovați pentru tragediile ce ni se întâmplă și ne roade până nu îi găsim, căci undeva, în interiorul nostru, vrem doar să scăpăm de vina ce tăcut ne apasă.
Acum, după ce o asemenea oroare apocaliptică ne-a întunecat sufletul, arătăm cu degetul descărnat ori spre hapsânii de cârciumari-patroni, ce pentru un pumn de lei salvat la pușculiță au capitonat hangarul acela mizerabil cu cel mai ieftin burete izolator şi cu scânduri inflamabile de brad, ori spre organizatorii care, din prea mult entuziasm, au conchis că e perfect în regulă să aprinzi artificii într-o incintă acoperită cu burete izolator și scânduri inflamabile de brad, ori poate spre ce știu eu ce conțopiști cu șapte clase de la sectorul patru, în frunte cu lipida umană Piedone, care au dat pe o buca’ de brânză autorizație de funcționare clubului, ori spre cel alintat „dingleberry” de către chiar mama lui, Găbiță Oprea (dingleberry în urban dictionary însemnează o bucată uscată de căcat agățată de părul anal), acest digleberry ce a profitat lamentabil de coșmar pentru a încerca să distragă atenția de la duhoarea ce numele său o lasă în eter, ori spre Ponta, ori spre cer, ori spre Halloween, ori spre titlul melodiilor ori spre mai știu eu ce.
Acuzăm acum cu furie ca să ne liniștim. Dar de ce a fost nevoie ca Diavolul însuși să pășească pe pământ ca să realizăm că ne lipsesc câteva noțiuni elementare de… simplă siguranță… de simplă civilizație, la urma urmei? Noțiuni ce, oriunde, într-o țară civilizată, vin ca fiind date de la sine. Este vorba de o mentalitate a noastră românească în particular, est europeană în general; este vorba de gândire acum, nu de numărul de uși de exit din cluburi.
Uite, de exemplu, mă gândesc dacă tu, cititorule, ipotetic să zicem, ai fi venit din viitor, știind deja drama ce va fi urmat și te-ai fi dus înainte de a începe melodia The way we die la fiecare din cei 400 – 500 câți erau și le-ai fi spus: „Auzi, nu ți se pare oleacă periculos că se aprind artificii într-un loc închis și capitonat peste tot cu burete precum într-un studio de sunet?”. Prima dată te-ar fi întrebat „Ce?” pentru că nu te-ar fi auzit din cauza zgomotului apoi, dacă ai fi repetat întrebarea și ar fi înțeles, pun pariu că 99% ar fi ridicat pur și simplu din umeri și ar fi continuat să-și bea berea.
În Statele Unite și Canada măsurile de prevenire a incendiilor… nu că sunt draconice… nu, sunt, de fapt, la drept vorbind, angelice. Nu am să stau acum să povestesc cât de stricte sunt controalele permanente și vizitele inopinate din partea City Hall și Fire Dept., nici despre amenzile crunte sau cum cursurile de Fire Prevention sau Work Safety sunt nu numai obligatorii, dar și bilunare în orice instituție. Nici n-am să menționez că acolo practic orice locuință are detector de fum care urlă din te miri ce și că nu există în apartamente foc normal pe gaz, ci aragazele sunt un fel de reșouri electrice pe rezistență. Asta tocmai în scopul minimalizării riscului de a avea nevoie de 911. N-am să mai menționez nimic din toate astea din frică de a nu deveni ridicol. Da. Căci noi, românii, am râde de ele, toate aceste măsuri ale proștilor ăstora de americani… Ha! „Ce știu ei, fraerii, cum furam eu gaz și electricitate pe vremea lu’ Ceașcă?” Da, exact, noi, românii, vom râde de asemenea măsuri exagerate. Vom râde pentru că noi suntem, desigur, mai deștepți decât oricine. Restul sunt fraeri. Și nu numai noi credem asta. Ooo, nu! O cred și bulgarii, și albanezii, și ucrainienii, și rușii… toate aceste națiuni care… ai înțeles ideea. Urmărește clipurile sub titulatura „Only in Russia” și altele de genul ăsta pe YouTube ca să vezi cât de cool este pentru foștii locatari ai blocului comunist să fie inconștienți. Să vezi ce trendy e ca, după revoluție, viața să nu valoreze doi bani.
Dar nu numai că suntem mai presus de incendii și alte bagatele care nouă nu ni se pot întâmpla pentru că era ceaușistă ne-a învățat că noi suntem un brav popor și suntem mai presus de orice fel de năpastă. Hai să luăm cotidianul. Iată, de pildă, la noi este un pussy cel care poartă centura de siguranță în trafic (slavă Domnului, această mentalitate a mai trecut și mai este păstrată astăzi doar de sub-ființele numite taximetriști), la noi se vând legal sau semilegal, la semafoare, acele capete de centură de siguranță cu care păcălești mașina cum că, de fapt, ai centura pusă și chestia asta e menită să te liniștească!? Trișatul vieții se întâmplă în România la fiecare semafor!! Suntem un popor care încă nu a înțeles semnificația centurii de siguranță sau mi se pare mie? Credeam că trebuie să ai peste 18 ani ca să conduci. Este o mare șmecherie că putem eluda o măsură firească de siguranță ce nouă, foști asupriți, ni se pare ca fiind cumva impusă, comunistă.
Ne-am obișnuit cu ideea că e mare șmecherie să ocolim legea. Și treaba asta cu păcălitul centurii de siguranță nu se întâmplă în Germania, unde drumurile sunt trase pe calculator, ci în Europa de Est, unde drumurile, rușinos numite „naționale”, sunt, de fapt, niște ulițe tip Carmagedon, unde treci centimetric pe lângă câte un tir care vine să te zdrobească cu dublul vitezei tale, unde, prin satele amărâte, țărani turmentați merg brownian pe unde apucă și unde șoferii cu Passat-uri (parveniți tot din rândurile celor de mai sus) vuiesc cu 100 la oră pe lângă pulpa tătânelui lor.
La noi sunt drumuri „naționale” ca cel de pe Dealul Negru cu râpe de o sută de metri ce nu au niciun fel, NICIUN FEL de parapet, pe lângă care lumea cu Passat trece fără să găsească că ceva e clar neînregulă. E firesc la noi să treci cu familia pe lângă hău neprotejat. Dar mă întreb dacă vreun Passat d’ăsta ar cădea în râpă, cum se mai întâmplă din când în când în serialul numit Știri, nu ar fi mare tămbălău, mare tomberon… „Dom’le Arafat, cum, cine, de ce nu era parapet într-o curbă atât de periculoasă? Cine e vinovat?”
Trebuie să moară cineva ca să vedem ceea ce este evident pentru oricine din lumea civilizată? Vorbim de o țară în care o groapă a fost lăsată nesemnalizată în mijlocul drumului! Nesemnalizată de nimic! O groapă! O groapă din aia mare, nu din aia în care îți prefuți amortizoarele, ci din aia în care îți cade o motocicletă cu motociclist cu tot! Eu cred că până și chinezii s-ar mira dacă ar vedea pe CCTV așa ceva.
Exemple. Exemple mici ce îmi vin acum în cap. Exemple ce mă duc cu gândul la pozele acelea faimoase cu muncitorii ce au clădit New Yorkul și-și luau dejunul nepăsători peste abis, sau chiar la lumea a treia, la dentiștii aceia din India care îți scot pe stradă la colț, la mișto, cu patentul, măseaua. Exemple ce arată că în unele vremuri, în unele mentalități, viața nu valoarează un ban. Suntem încă de mentalitate est europenă. O metalitate în care este cool să trișezi moartea.
Știi câte cluburi din București sunt în acest moment oficial un pericol pentru viața cetățenilor? Știi câte astfel de văgăuni există? 54! Asta oficial, zic. Dar nu știe nimeni. Se poate să fie cutremur, se poate să fie incendiu, care-o fi motivul discordiei, poate atacul rușilor sau tsunami-ul Dâmboviței, cert e că 54 de localuri din capitală sunt clasate oficial ca fiind cvasifatale pentru petrecăreți. Asta doar în București. Imagineză-ți în Vaslui. Dar, desigur, asta s-a aflat doar acum, după coșmarul de neimaginat de săptămâna trecută. De neimaginat. …da …căci era de neimaginat că niște simple scântei pot stârni un incendiu într-un club capitonat cu burete poliuretanic flambabil și lemn de brad. De neimaginat, nu alta! Dacă nu se întâmpla, toți ar fi râs de ideea unui incendiu acolo. Ce-s prostiile astea? Ce înseamnă safety? Ce înseamnă prudență?
Îi acuzăm mereu pe limbricii de la guvernare. Da! Dar ei din ce rânduri provin? Inconștiența lor de unde provine? Incompetența lor de unde provine? Foamea lor de unde provine? Disprețul lor de unde provine? Mojicia lor de unde provine? Mentaliatatea lor est-europeană… you get the idea.
Cum spunea Raku… schimbă-te pe tine, dacă vrei să schimbi Lumea!
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
