Este în firea omului ca în fața unei tragedii să caute vinovați asupra cărora să verse toată frustrarea şi mânia pe care, uneori, destinul le lasă în urmă.
Vineri seară, la ruleta sorții a ieşit roşu sângeriu pentru 27 de puşti nevinovați şi, din păcate, nu mai există nimic de făcut decât, poate, să mulțumim cerului, norocului sau lui Dumnezeu că puştiul sau puştoaica noastră, întâmplător, nu era acolo.
Prin indolență, neimplicare, tâmpenie şi nepăsare am creat pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru bătrânii noştri o lume nu numai urâtă şi săracă, dar şi, iată, periculoasă. În care se arde de viu, se cade în gropi nesemnalizate, se moare cu zile în aşteptarea salvării, a digoxinului, în farmacii, sau a pensiei, în frig.
Ne place să credem că alții sunt marii vinovați, politicienii în speță, dar, în fapt, noi înşine suntem, contribuim personal cu mici doze de vinovăție.
Suntem o țară cu exces de reglementări, dar deficit de reguli elementare pe care să le respectăm. Ce să ne mirăm de inconştiența unui patron de club de a permite jocuri de artificii în interiorul de benzinărie al coşmeliei sale, dacă vedem zi de zi cum fiecare din noi şi toți din jur calcă, nesocoteşte sau contestă măcar o regulă sau o lege?
Ce să ne mirăm că un polițist si-a rupt gâtul într-o groapă lăsată în mijlocul carosabilului bucureştean, când vedem atât de mulți de-ai noştri mergând în zig zag, depăşind fără să se asigure sau tăind calea?
Sigur aceste reguli şi reglementări ar trebui aplicate şi verificate de organe abilitate ce îşi demonstrează zi de zi incapacitatea, lipsa de apetență şi deficitul de prioritizare în a face asta. Dar marii vinovați rămânem tot noi, cu pârdalnica, implicita şi generalizata tendință spre şmecherie. Spre călcarea oricărei legi care nu ne convine. Un sistem de obiceiuri bune, norme şi legi nu se bazează numai pe verificarea permanentă a societății. Mai depinde şi de imboldul personal de a le respecta, în primul rând, ruşinea. La noi, mai departe de reticența de a ne că_a în mijlocul străzii, nu prea funcționează ruşinea şi autocenzura. În rest, orice este permis, la orice oră, față de oricine şi oricum, câtă vreme acolo unde un altul ar intra în pământ de ruşine, românul se felicită în gând pentru şmecherie.
Drame de tipul celei de vineri seară se pot petrece oriunde şi s-au întâmplat şi la alții. Ce frapează este faptul că, în haosul şi contextul nostru, este mult mai probabil, decât la alții, să se repete. Şi dacă n-o fi un club în flăcări sau vreun polițai dintr-o coloană ministerială gonind spre amantă, data viitoare or fi cine ştie ce microbuze conduse de bețivi grabiți sau trenuri necasate la timp sau avioane care au avut suficiente pile cât să mai fie lăsate să zboare o dată.
Este uşor să găsim vinovații pentru tragedia de vineri seară în instituțiile care nu şi-au făcut treaba şi în politicieni. Dar un pas înainte vom face doar când noi toți vom schimba mentalitatea şi de atitudinea spre o responsabilitate personală mai mare. Şi doar când aceasta se va întâmpla vom constata poate că nici copiii nu ne vor mai muri în cluburi, nici bătrânii, la coadă la farmacie şi nici noi înşine nu ne vom mai pierde zilnic sufletele şi viitorul în lupta noastră continuă de a fi şmecheri.
Citiţi şi
Toți acești proști plini de sine
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
