Să nu-ți faci chip cioplit… după persoana iubită. Să nu o torni în aur, căci aurul poate fi deteriorat de acizi – de interacțiunea cu alte persoane. Să nu o torni în bronz, căci bronzul poate fi deteriorat de intemperiile „vieții”. Să nu-ți faci zeu din persoana iubită, căci zeii nu pot greși, iar atunci când cea iubită greșește, o vei percepe mai rău decât dacă ai fi considerat-o, cum e normal, egalul tău. Avem tendința, mai ales înainte de începutul unei relații, de a face proiecții asupra viitoarei iubite, de a o considera așa cum vrem să fie și de a nu-i vedea micile scăpări, defecte, neparalelisme cu ce ne dorim noi înșine să fie, căci, nu-i așa, în mod supid și irațional, ne dorim de cele mai multe ori pe cineva asemănător și nu pe cineva care să ne completeze. Caută completarea și vei găsi liniștea. Să nu-i faci piedestal căci te va privi, implicit, de sus, chiar dacă, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, nu are mai mult (interior) şi nu este mai bună (exterior, ca pregătire și cunoștințe) decât tine.
Lasă-te purtat și nu încerca să controlezi, căci vei pierde și atunci când încerci controlul este normal să-l încerci în ambele direcții, pe ea, dar și asupra ta ca să fii cât mai aproape de idealul ei; da, și celălalt are un ideal, iar tu poți fi parte din el, niciodată întregul. Dacă fiecare ar fi fi idealul pentru celălalt, atunci, hm, relația este de-a dreptul inutilă, pentru că, nu-i așa, ceva deja complet nu-și caută părțile lipsă. Nu-ți face icoană din ea pentru că, implicit, te situezi mai jos și o vei venera în loc să o iubeşti, apreciezi, sprijini – (și) de aceea, cele mai multe relații sunt stăpân-supus (până la urma și în sex este vorba despre putere). Caută o relație care ar putea fi, în primul rând, funcțională, în care celălalt să-ți fie egal sau să (fie dispus să) te tragă după el, la nivelul lui, nu să te care în spinare.
Să nu-ți faci din persoana iubită icoană – la o icoană se închină întotdeauna mai mulți. Adu-ți-o aproape prin interese comune și menține-o aproape prin proiecte comune. Exceptând copiii. Femeia care crede că „făcându-i” un copil își va ţine bărbatul aproape nu știe că – de obicei – gelozia nou apărută a acestuia și brusca lipsă de atenție pe care i-o acordă vor avea efectul opus, îndepărtându-l. Bărbatul care crede că lăsând însărcinată o femeie o va face „a lui” nu știe că, în cele mai multe cazuri, femeile au mai multe opțiuni decât bărbații. Lucru valabil și în relație, și în viață. Numai proiectele comune pot ține împreună doi (uneori mai mulţi) oameni și doar cele îndeplinite îi vor face să continue un drum ales inițial orbește. Se întâmplă ca pe stradă să mă uit la cupluri și ajung să mă întreb „ce-i ține pe ăștia doi împreună?”, căci nu par a avea nimic în comun. Interiorul nu se afișează public, nu se vorbește cu prietenii – greșeală frecventă – ci se ține între și pentru cei doi, precum Sfintele Taine. Sunt Poruncile ce le călăuzesc drumul. Așa cum, după – dacă există un “după”, să nu iei numele ei/lui în deșert. Păstrează pentru tine atât binele, cât și răul, evoluează, vorbește despre ce s-a întâmplat numai cu acea persoană și numai dacă se dorește asta de ambele părți; nu deschide răni recente.
Deși nu pare, ateii sunt cei mai credincioși oameni pentru că, implicit, acceptă existența unui Dumnezeu. Așa și tu, într-o relație – și după – crede în ceea ce v-a adus și ținut un timp împreună, nu nega ceea ce te-a atras, pentru că acel lucru, cu siguranță, nu s-a schimbat, s-a modificat doar contextul.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
