Mă despart de un prieten drag. Drag rău. Caut un om pe care să îl rog să aibă grijă de el.
Vine o vreme când drumurile comune se termină. Ajungem la o bifurcaţie unde nu e loc decât de unul. Din respect pentru celălalt, trebuie să îl laşi să plece. Rămân pozele şi amintirile.
Dintre toate despărţirile, cea mai grea este cea în care trebuie să evaluezi în bani o relaţie.
Un parteneriat, un prieten.
***
Despre mine, oamenii ar spune că sunt o pesoană liniştită, căreia îi place să stea în casă, la căldură, cu o carte bună în mâna. Ar adăuga şi faptul că îmi place să mă îmbrac feminin, întotdeauna cu pantofi cu toc cui.
Însă ceea ce ei nu ştiu, este că sunt dependentă de adrenalină: viteză că să fiu mai exactă.
Puterea dă dependenţă. Cine a avut ocazia să parcurgă fiecare pas ajunge să înţeleagă. Aşa cum niciodată nu vei aprecia un vin bun de la prima degustare, tot aşa nu vei înţelege cum creşte puterea unei maşini. Imaginează-ţi următorul traseu: Tico (798 cm3) – Peugeot 306 (1600 cm3) – Peugeot 206 (2000 cm3) – Tiguan (2000 cm3).
Să ne înţelegem, nu mă pricep deloc la maşini. Habar nu am ce înseamnă CP . Ştiu doar cum mă simt când apăs pedala de acceleraţie şi mă lipesc de scaun. Cum, din vârful tocului, pun mai multă sau mai puţine presiune pe pedală.
Din punctul meu de vedere, cea mai importantă „piesă” a unei maşini este cea dintre scaun şi volan (şoferul, adică). Poa’ să fie maşină şi navă spaţială superautomatizată, dacă feelingul tău este „de hidrant”, poţi să uiţi. Nu că aş fi eu vreo mare şoferiţă, însă şofatul mi se pare cea mai relaxantă activitate. În Bucureşti simţi că şofezi: îţi verifici non stop reflexele, atenţia distributivă, viteza de reacţie. Ştiai că cei mai mulţi oameni dezvoltă la volan „vorbitul de unu’ singur”? 🙂
Dar să revenim la iubitul meu. Ne-am cunoscut în vara lui 2008. Nu cred în dragostea la prima vedere. L-am luat, i-am umplut rezervorul cu benzină şi… hai o tură până’n Viena! Când plec la drum nu-mi place să mă opresc. Start – alimentat intermediar – go. Dacă rezervorul de benzină se deschide cu o apăsare, rezervorul de combustibil (pentru mine) se deschide prin glisare: o doză de Red Bull (aripile de back-up) şi paharul de ness. Din benzinărie am mai luat 2 CD-uri: Queen şi Santana. Am avut propriul meu concert live: va puteţi închipui cum se aude chitara în boxe? Este cea mai fidelă redare a sunetului pe care am auzit-o vreodată (şi am ascultat ceva până acum).
Ştiai că numele de Tiguan vine de la combinaţia Tiger + Iguană? Am avut ocazia să verific povestea.
Off road până la graniţa cu Ungaria. Condus sportiv. Adrenalină. Partea de Tiger îşi făcea simţită prezenţa.
Style pe autostradă. Simţeam toate roţile pe ciment (da, există sentimentul asta). Aici, Iguana a preluat partea de răsfăţ, de transformare.
Riscând o amendă usturătoare (cine a ajuns în Ungaria /Austria ştie despre ce vorbesc), am vrut să verific acul care indică kilometrajul. Nu eram prea sigură că poate indica viteza de 240 km/h. Acum vorbesc în cunoştinţă de cauză: funcţionează! Ştii care este sentimentul? Fix acela în care îţi simţi propriul sânge alergând prin capilare.
Zâmbesc şi acum când îmi amintesc. 🙂
Ăsta a fost începutul prieteniei noastre. Mergeam împreună: la cosmetică (eu) – la spălat (el); la doctor (eu) – la service (el). Garantez că suntem cu analizele la zi! 137.000 km = perfect sănătos!
Aş putea citi toate detaliile tehnice din cerificatul de înmatriculare, dar acolo nu scrie niciodată cum te simţi:
– când pui contactul şi auzi cum toarce motoru;l
– când te aşezi iarna pe un scaun cu sistem de încălzire;
– când te „uiţi de sus” la trafic şi vederea panoramică te ajută;
– când porneşti muzica şi ai impresia că eşti fix în mijlocul unui concert;
– când deschizi geamul cu doar o atingere şi coboară uşor pentru a lăsa vântul să îţi zboare prin păr;
– când ştergătoarele dansează în ritmul picăturilor de ploaie;
– când alergi pe autobahn simţindu-te în siguranţă;
– când poţi controla multitudinea de opţiuni doar din vârful degetelor, fără să iei mâna de pe volan;
– când manevrarea volanului seamănă cu scrisul de mână;
– când geamurile „un ton mai închis” îţi oferă protecţie solară pentru copilul ce-ţi doarme pe banchetă;
– când găseşti în cele nenumărate sertare şi cutiuţe sume de bani (sâc!) sau cine ştie ce bilet de pe cine ştie unde.
PS: Amintirile merg şi cu el (o să găseşti în bord o carte cu povestiri comune şi multe CD-uri). Să nu te miri dacă odată ce vei introduce un anume CD, te vei trezi dus în zone în care nu aveai treabă.
Just enjoy the road
PPS: Pentru ca să te recunoască pe TINE de stăpân, o să îl păcălim împreună, schimbând branduirea exterioară.
PPS: Te rog, când ne întâlnim în trafic, să mă saluţi. Ştii tu cum.
Pe Gabriela o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
