Femeile fac copii din egoism

26 October 2015

miriam soare

Contrar aparențelor, femeile fac copii… din egoism. Da, știu. Îmi veţi sări în cap cu vehemență și indignare. Ca să vă mai temperez un picuț, am să vă informez respectuos, că NU generalizez. E bine așa? Mulțumite?

Cum vă spuneam, femeile fac copii din egoism. Desigur ca și-i doresc. Uneori atât de mult, încât sunt capabile de riscuri și sacrificii inimaginabile. Când o femeie vrea să devină mamă, absolut nimic nu-i mai poate sta în cale.

Femeile își doresc copii, pentru că natura le-a setat astfel. Unora, multora, puțin le pasă dacă bărbatul își dorește copii şi să devină tată. Iar dacă natura nu îi permite ei sau lui, femeia e dispusă să îndure orice ca să-și atingă scopul.

Ele VOR și cu asta basta!

mama si copilul

Vor pentru că acel copil e AL LOR. În viața asta nu avem nimic al nostru. Totul este cu împrumut. Însăși viața. Dar ființa care ne crește în pântec, ne dă sentimentul că ne aparține, pentru că, fară ajutorul trupului nostru (deocamdată), ea nu ar putea exista şi veni pe lume. Când îţi ții prima oară copilul la piept, îți dai seama că așa, în felul acesta, nu ai mai iubit niciodată. Că în tine se află atâta iubire pe care nu aveai cui să o dăruieşti, încât ți-ar fi putut fi fatală.

Femeile vor copii pentru că numai o fiinţă fără apărare şi dependentă de ele cum e copilul poate suporta o iubire atât de mare, de totală și de necondiţionată. Orice altă fiinţă, dar mai ales bărbații, s-ar simţi sufocată de atâta iubire, grijă, atenţie, pupici, cicăleală, drăgalășenie, control și necondiționare.

Femeile vor copii ca să-și marcheze teritoriul, sperând că tatăl copilului va fi și partenerul lor de viață, pentru totdeauna. Vor copii, ca să aibă sentimentul că sunt de neînlocuit.

Vor copii ca să aibă o slujbă cu normă intreagă, de unde e cam greu, dacă nu imposibil, să le dai afară.

Vor copii ca să se victimizeze şi să-și justifice „sacrificiile” și existența.

Vor copii, pentru ca e mai greu sa excelezi sau să-ți asumi eșecul profesional, decât să trăiești cu iluzia că ai fi răsturnat munții, dar ai ales să fii mamă. N-am cunoscut încă nicio femeie care să spună că se va simți neîmplinită dacă nu ia Premiul Nobel, dar m-am plictisit de câte femei am auzit spunând că realizarea vieţii lor este copilul. Adevărul e că, dacă n-ar avea copii, majoritatea femeilor chiar n-ar avea nicio realizare sau preocupare în întreaga lor viață.

Născând și crescând copii, egoismul lor capătă astfel o faţă umană. Egoismul lor capătă o justificare.

Să nu credeţi că sunt stearpă și frustrată și că n-am copii. Sunt mama a doi adulți şi pot spune fără să mă tem de judecata voastră că femeile când devin mame… înnebunesc. Dar este cea mai frumoasă nebunie. Căci, cu un sublim egoism, ele duc viața pe pământul ăsta mai departe. Și da, mamele, cu iubirea lor egoistă şi necondiţionată, sunt de neînlocuit.

Pe Miriam o găsiţi întreagă aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Mama – în rolul principal al Eroului

Soacră-mea

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. mircea / 9 July 2021 19:31

    Subiectul asta e atit de vast si poate avea atitea fete sau unghiuri de vedere cam tot atitea cite femei sint pe planeta,mai ramine de “calibrat”diferenta dintre ce se vrea si ce este in realitate,caci..”to much love will kill you”.O spune unul care se erijeaza in pielea “copilului”-caci nu credeti ca tocmai parerea lui lipseste in toate aceste comenturi?! Acel copil sursa de sacrificii nenumarate,vinovat de neimpliniri fata de care ramine dator pe viata cu propria-i realizare in termeni straini de propriile nazuinte,crescut in spirit de kamikaze ilustrat in celebra”eu te-am facut eu te omor”, educat spartan in fraze de gen”nu esti bun nici macar de zeama… “,sau ai sa fii un ratat ca tat-tu,sau “cind te vad il vad pe tat-tu”,etc.:) Egoismul ramine un defect nu o calitate,iar copilul caruia-i dai viata se prea poate sa-i fi fost mai bine unde era inainte de a se naste,atit de gresit se exprima unele de parca l-au salvat de la moarte atunci cind…l-au nascut.Cum spuneam,nimeni nu detine adevarul absolut pe aceasta tema, fiecare se raporteaza la propria-i experienta,cu siguranta exista parinti care stiu sa abordeze conjugat si evoluat acest aspect stiind ca actul de educare al unui copil implica in realitate un real act de autoeducare in raport de acel copil…

    Reply
  2. Ramona / 30 October 2015 18:45

    Cu o femeie în casă, ca și comentatoarea Cris, care revarsă aproape toată nemărginita sa dragoste către copil, încât e constientă că-și neglijează animaluțele de companie, nici nu mă miră că bărbatul se simte exclus și bun de povară, după apariția unuia sau mai multor copii. Dar e bine că ea crede că, cu un asemenea dozaj, are o familie fericită. Aș fi curioasă să citesc și părerea soțului dânsei. Poate chiar sunt fericiți și doamna a uitat să precizeze câtă iubire îi rămâne pentru soț. Sau poate soțului nu-i mai pasă ? Dar atunci cum rămâne cu fericirea în cuplu ?
    Din punctul meu de vedere, faptul că îți creezi și arăți lumii care nu vede rufele murdare din dormitor o imagine idilică, tot egoism arată. Dar tot din egoism, ne place la nebunie să ne mițim singure.

    Like 4
    Dislike 1
    Reply
    • Valentina / 13 September 2017 21:07

      Ramono, unde esti? Decand a recidivat cancerul prietenei tale, Miriam, cum am prezis eu nu mai dai semne de viata, nu ai mai scris pe catchy,ro.M-ai catalogat, in fel si chip, cand am spus ce cred eu, mi-ati sters comentariile la editorialul ” Regret ca nu am batut-o pe amanta” al lui Miriam, respectiv ca domnul cancer o sa recidiveze si a trebuit sa ma lupt cu o armata de babuini telectuali.Tie frica de legea compensarii, draga Ramono?Se pare ca in acesta lupta universul mi-a dat dreptate.Asa ca, draga babo( m-ai facut tanti, fara sa ma cunosti) te astept in mediul online !

      Reply
  3. Lilith / 28 October 2015 16:01

    Eu am citit dincolo de titlu si initial,citisem articolul-replica la acesta,scris de Oana Mihai ” Noi egoistele,facem copii”. Nu,nu mi-am schimbat opinia sau viziunea,odata trecut si peste acesta. Pentru simplul motiv ca, nu suport improscatul cu noroi desi “nu e general valabil”.Evident ca e,intr-o mare sau foarteeee mare masura,general valabil din moment ce se vorbeste despre “femeile care…”.Da mai,sunt femei care au copii doar sa aiba ce trimite la cersit,doar sa aiba de pe urma cui lua ceva pensie alimentara de la vreun fost.Dar hai sa nu fim…Si tu,ca femeie realizata profesional,presupun ca ai scuza aceea gen:am facut copiii inainte de-a fi in stadiul asta si oricum,a fost numai iubire in mintea mea cand am decis-o. Cu siguranta, orice femeie care e cu capul pe umeri si vrea sa se simta implinita-din motive antropologice sau nu- la un moment dat,va simti lipsa unui copil in viata ei.Si il va dori. Nu poti nega,ca femeie,ca orice doresti,e o dovada a ceva ce faci pentru tine,initial.Cand spui ca vrei un copil,nu il vrei pentru familia ta,nu il vrei pentru viitorul pe care i-l pregatesti sau nu inca. Il vrei fiindca,privindu-l,simti ca are cine sa te mosteneasca intr-un fel sau altul.Chiar daca-i leit tac-su.
    Deci si tu,daca tot sunt femeile egoiste,esti la fel.Pentru ca pot jura,cand cineva iti spune ca unul dintre ei iti seamana,te umflii-n pene de mandrie.
    Sa nu fim ipocrite,da? 🙂 In primul rand,atunci cand indici cu degetul acuzator spre cineva sau mai multi de “cineva”,e necesar,imperios necesar sa incepi cu tine. Poate suntem egoiste,dracu’ stie. Dar asta este natura noastra de mamifer evoluat.
    Problema nu este cand iti doresti un copil al tau si numai AL TAU.E atunci cand,il faci sa creada,toata viata lui,ca deciziile sale iti apartin,ca destinul sau iti apartine si ca “tu ii faci,tu ii omori” visurile,planurile,gandurile,personalitatea. Nu e gresit sa vrei un copil si nici sa faci sacrificii pentru el.E gresit sa ii reprosezi toate astea,in viitor,cand ai crize de frustrare personala si iti vine sa iei un pumn de pastile dar n-ai curaj,in schimb te razbuni pe ceea ce tu ai adus pe lume.Si o faci tot din egoism.
    Asta e egoismul,nu altu’.

    Reply
  4. Rares / 27 October 2015 21:36

    pot sa pun pariu ca mamicuta ” Cris” a dat un sut pe scari animalutelor ! dar de sot, tatal copilului nu ne spune nimic, spre el nu-si directioneaza nimic, niciun strop de dragoste ? bai, sper ca astfel de mamicute sa puna mana si pe carte, multa carte, sa nu creasca si copiii la fel de prosti, sa nu se limiteze la copchil si defilatul cu cartutul in trening prin fata blocului ! nu mai pot cu mamicutele sacrificate din ziua de azi , au schimbat mersul planetei, se invarte dupa ele !

    Reply
  5. Rares / 27 October 2015 21:28

    exceleeeeent ! bravo, doamna ! mi-ati mers la… minte, era sa zic suflet, dar ce spuneti dvs aici tine de minte… multa minte, multa constiinta, intelegere si mai ales onestitate ! superb, imi dau seama ca pe multe, pe 99% le doare si supara adevarul ! eu o sa spun ca barbat ” ASA E ! si o sa spun ce-i mai trist: ca dupa ce femeile se vad cu copilul nu prea le mai intereseaza altceva in viata, in lume, in casa, pe planeta, in univers, ca sa nu generalizez cum spuneti dvs, am sa spun ca doar pe 99% la sute dintre femei, dintre mame! e tragicomic cand descoperi ca ai fost pe post de … insamantator ca femeia dorea doar copil- copii, ca faceai doar parte din planul ei egoist de viata, e tagic fara a fi si comic cand constanti ca tot pe post de unealta esti in evolutia cuplului , pe post de umar, umeras, de cuier, de sprijin doar pentru ca sunt lucruri pe care nu le poate face o femeie in casa, cand esti pe post de doica, de bucatar, de gospodin, dar nu mai esti (pe post de) iubit , dar cel mai tragic e cand femeia – mama e in stare de cele mai nemercnice lucruri folosindu-si copilul pe post de escrocherie sentimentala si aici unele femei sunt in stare de orice chiar facand rau copilului ca sa creeze dependenta si supunere tatalui, ca sa-l responsabilizeze si sa-l faca sa se simta indispensabil copilului. Asta cu marcarea teritoriului, cu ” al meu ” pe viata, felul asta de legare a unui barbat este cea mai perfida si meschina treaba de care e in stare o femeie… asta nu-i iubire, doar pur egoism ! Tragic este ca femeile astea uita sa arate recunostinta ca au un copil datorita acelui barbat, unui barbat anume… sau pentru ele putea fi oricare ? Bravo, ati pus punctul pe i !

    Like 4
    Dislike 1
    Reply
  6. M / 27 October 2015 0:13

    “am să vă informez respectuos, că NU generalizez. E bine așa? Mulțumite?”

    Parca autoarea nu a trecut acest avertisment din capul locului pt unele…
    Trebuia scris repetat pe 3 randuri cu majuscule bold si alta culoare ca sa va intre in cap UNORA- REPET SI SUBLINIEZ UNORA?
    Felicit calduros autoarea! Le bag in originile mamelor lor pe scandalizate! Scurt!
    Ce e gresit, femeie? E gresit sa aduci pe lume copilul ca pe o extensie a personalitatii si a viselor sau cosmarurilor tale si sa denumesti asta instinct natural si firesc…
    Ia culturalizeaza-te tu putin cu “instinctul natural si firesc”, ce motivatii poate avea, nu intotdeauna curate, cum evolueaza, cat NU esti scutita de chestiile astea ” naturale”, ca tot iti place sa folosesti cuvantul, si mai ales, o da, mai ales, de unde ti se trage reactia asta de scandalizata…
    http://www.edituratrei.ro/product.php/Monique_Bydlovsky_Psihanaliza_maternit%C4%83%C5%A3ii/1098/

    Like 1
    Dislike 1
    Reply
  7. Allisa / 26 October 2015 22:23

    Roxana, nu este vorba despre a face “copii” ci despre a face copilul TAU, copilul TAU, Roxana 🙂 Sa fii curioasa cum arata si cum este, pentru ca te va uimi 🙂

    Ioana Cristina, ce legatura au “animalutele” in discutia asta…:D

    Oh, exista si femei frumoase, care scriu corect si care au viata profesionala implinita. Si copii minunati de care ma mir in fiecare zi! Sunt absolut sublimi, ma uimesc zilnic 🙂

    Altfel..ii facem fara sa ne intrebam prea mult de ce o facem, e destul de personal, nu? Trebuie sa “vrem” cu totii in grup din aceleasi motive? Nah…

    Reply
    • Roxana / 27 October 2015 9:26

      In primul rand vreau sa spun ca sunt sigura ca exista si femei implinite personal si profesional, care si-au si dorit copii. le felicit, si ma bucur sincer pentru ele, si chiar mai mult pt acei copii. probabil ele vor creste niste copii echilibrati si pregatiti pentru viata.

      Tocmai ca eu cred ca cel mai bine PENTRU COPIL e sa il faci cand tu ca femeie esti intr-un moment al vietii cand sti cine esti si sti ca poti sa-l sustii emotional si financiar. nu pur si simplu cand ti-l doresti pentru ca e ceva gol in viata ta. nu pentru ca ai terminat liceul/faculta te-ai asezat la casa ta, si e cam plictisitor. ca prietenii care au un job adevarat nu mai au timp de tine. ok, asta e un moment in care mi se pare normal sa te intrebi unde te afli in viata. ce iti doresti de la viata. dar nu sa zici ca faci un copil pentru ca “e momentul”. nu ca sa-ti proiectezi apoi asupra lui toate fricile, frustrarile si neimplinirile.

      tocmai ca mi se pare ca ideal ar fi ca in grupul mamelor sa intre intr-adevar toata lumea din aceleasi motive. obiective. dupa o lunga perioada in care te gandesti ce poti tu sa-i oferi acelui copil, ce nevoi o sa poti sa-i umpli lui, nu ce nevoi si goluri poate sa-ti umple el tie.

      Reply
  8. Ioana Cristina Pop / 26 October 2015 17:39

    “Copiii noștri nu sunt copiii noștri”, zice Khalil Gibran. Unora le este sortit să aibă copii, pur și simplu. Iar o femeie adevărată nu se va simți niciodată împlinită crescând un copil, ci evoluând spiritual alături de el, dacă îl are!!
    P.S. Și eu sunt mama unei tinere de 21 de ani.

    Reply
  9. Otilia / 26 October 2015 17:01

    Daca pentru unele persoane se aplica, e grav. Copilul meu e darul lui Dumnezeu si eu il voi creste in frica de Dumnezeu (care nu e teama de pedeapsa, ci un sentiment greu de descris in doar cateva cuvinte). Imi place sa fiu mama, dar e atat de greu la inceput, cand e total dependent! Asta, in timp, se va schimba, pe tru ca fetita mea va invata sa fie independenta. Replici de genul “Toata viata am muncit pentru tine!” nu sunt adevarate si nici binevenite in mintea/sufletul copiilor. Ar fi bine sa facem copii din dragoste de viata!

    Reply
  10. Maria / 26 October 2015 16:45

    Dacă doar unul dintre strămoașele tale se decideau să nu mai facă copii pt. ”că este egoist din partea lor”, tu nu mai erai aici să ne ”încânți” cu acest articol …
    Fiecare specie își asigură continuitatea prin reproducere. Ce e așa de ”neiertat” în faptul că lumea vrea să facă copii? Dacă femeile fac copii din egoism, bărbații cum îi fac? Din plăcere?
    Personal, cred că ai vrut doar să faci un articol de telenevolă, pt. că altfel nu pot să-mi explic stupizenia citită. Tu ai făcut 2 copii și concluzia ta e că i-ai făcut din egoism? Pt. că te văd cum bați cu pumnul în piept că femeile fac copii doar din egoism, deci nu te poți exclude din ecuație.
    Absolut aberant. Tu pui eticheta de egoism la un instinct extrem de natural și firesc.

    Reply
    • Alina / 27 October 2015 1:59

      Totala dreptate are autoarea articolului,pacat ca tu chiar nu ai priceput nimic…si sa stii,chiar nu era greu..

      Reply
    • Miriam / 27 October 2015 8:07

      Maria, cred ca nu ai trecut dincolo de titlu. Daca ai citit tot, atunci ori tu nu ai inteles, ori eu nu m-am facut inteleasa si regret. Femeile fac copii din egoism, pentru ca e tot ce-si doresc. Sa iubeasca neconditionat, sa daruiasca dragoste si atentie pana la cer, sa dea viata, sa poarte grija chiar si daca asta le costa viata. Acum ca ti-am tradus ce am scris, iti cer inca o data scuze daca eu nu m-am facut inteleasa.

      Reply
    • Krista / 13 September 2017 19:30

      Procrearea nu mai este necesară pentru prezervarea speciei umane. Ne-au asigurat continuitatea asiaticii, deci argumentul dumneavoastră nu sta in picioare.
      Si da, ar fi frumos ca toți bărbații sa facă copii din plăcerea de a creste un OM 🙂

      Reply
  11. Roxana / 26 October 2015 12:54

    Eu as vrea sa spun 2 lucruri:
    – Deocamdata eu nu imi doresc copii; am 30 de ani, ceasul biologic nu suna si nu pot gasi argumente neegoiste pentru a face unul. stiu ca nu mai am foarte mult timp sa ma razgandesc, deci ma gandesc la asta tot mai des; dar eu una chiar nu am gasit niste argumente obiective sa faci un copil in conditiile in care nu ai aceasta dorinta arzatoare despre care vorbeste toata lumea…de aceea in primul rand vreau sa multumesc autoarei, care este o mama, pentru ca imi valideaza parerea si sentimentele pe aceasta tema.
    – In al doilea rand dati-mi voie sa fiu si rea…..DA “marea realizare de a fi mama”. cunosc mai multe femei pentru care cea mai mare realizare e copilul; dintre multele realizari printre care se numara terminarea cu greu unei facultati fara perspective de angajare, mutarea intr-o mare metropola de 15.000 de locuitori, lucrul cu jumate de norma la stat si umplerea facebook-ului de sfaturi de parenting, scrise gresit gramatical. ma scuzati daca nu pot accepta argumentele lor “pro”…

    Reply
  12. Cris / 26 October 2015 12:19

    Nu sunt de acord aproape cu nici un punct. In afara de faptul ca mi-am dorit copilul ca sa simt ca ma iubeste cineva foarte mult si neconditionat si eu la randul meu sa il iubesc din tot sufletul. Simteam ca am foarte multa iubire de daruit si eram innebunita si dupa pisici. Acum aproape toata iubirea mea este directionata spre copil si nu a mai ramas mare lucru pentru animalute.
    si nu am simtit niciodata ca este cea mai mare realizare copilul. Nu denumesc nimic in viata mea “asta este cea mai mare realizare” ma bucur de intreg, o slujba buna, o familie fericita, prieteni si familie aproape.

    Reply
    • Ioana Cristina Pop / 26 October 2015 19:24

      Păcat că a dispărut dragostea ta pentru animăluțe!!! A mea este tot mai mare (avem 9 animale, dintre care 7 stau cu noi în casă) și așa am crescut-o și pe fiica mea, care la rândul ei – acum, la 21 de ani – are 2 animăluțe la ea acasă. Altfel crește un copil înconjurat de animale, decât primind educația falsă, că este buricul Lumii!

      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro