Uneori credem că nebunia dintre noi înseamnă dragoste

22 October 2015

Cătălina HetelEl o iubea nespus. Ea era cea mai frumoasă femeie din lume. Şi era a lui, se uita la el, îl iubea pe el. Cum să nu fie mândru şi mulţumit? Era inteligentă, era minunată. O dorea cum nu mai ţinea minte să fi dorit pe cineva. Ar fi mutat munţii din loc şi ar fi mers până la capătul lumii pe jos pentru ea. Ar fi renunţat la orice, doar pentru ca ea să fie fericită. Ar fi schimbat lumea pentru ea. Ar fi… orice… Ar fi făcut orice, renunţând la orice, un hău profund în care el se prăbuşea zi de zi. Hăul ei, a celei care avea, de fapt, nevoie ca lumea să fie schimbată pentru ea. Lumea nu era suficient de bună ca să o conţină pe ea sau ea nu se simţea suficient de bine că să facă parte din lume. Trebuia să existe cineva care să reaşeze munţii şi el era dispus să facă asta pentru că o iubea.

Da, era un gol imens în interiorul ei, o prăpastie în care ea se prăbuşea adesea târându-l şi pe el după ea. O prăpastie plină de o durere doar a ei, care nu putea fi pusă în cuvinte, dar care se simţea de la distanţă. O prăpastie în care moartea era la ea acasă. O suferinţă gri care prindea contur si fiinţă în interiorul relaţiei lor, care devenise una de îngrijire permanentă a unui copil frumos, dar veşnic rănit şi mereu nealinat. Iubirea devenise grijă şi dorinţa devenise, cu timpul, doar mângâiere.

cap femeie starturi

Dar ea şi ieşea din prăpastie şi atunci redevenea cea de care el se îndrăgostise, simpatică, subtilă, haioasă. Apoi se prăbuşea iar şi universul lui se reducea la un punct de sprijin pentru ea. Timpul şi spaţiul lui se îngustau până deveneau doar o mână întinsă ei. Culoarea lui era, de fapt, culoarea ei. De multe ori el credea că asta înseamnă dragoste şi se temea că dacă ea ar pleca, el nu ar supravieţui. Ce i-ar rămâne de făcut fără ea? Care i-ar fi sensul?

Până într-o zi când ea a plecat. Inexplicabil. Părea că nimic şi nimeni nu ar putea-o face să plece şi, totuşi, ea plecase. Fără ca el să poată face ceva. El care mereu simţise că poate face ceva pentru ea. A dispărut într-o zi.

El s-a trezit de dimineaţă. Locul de lângă era gol. Ar fi trebuit să îl năpădească amintirile şi regretul. Ea nu mai era, nu îi mai răspundea la telefon. Era undeva, dar nu pentru el. A tras aer în piept şi a realizat că era incredibil cât de bine respira fără ea. Era dimineaţă. După mult timp parcă avea timp să vadă cerul de dimineaţă. Nu se mai întreba cum era ea în acea zi, ci, surprinzător, se mira cât de bine este el. Ploua mărunt şi ploaia avea parcă o culoare albastră. De data asta era culoarea lui, doar a lui, nu o mai împărţea cu nimeni şi nu se mai simţea vinovat că vedea albastru în loc de gri. Îi plăcea ploaia. Se gândea la ce mai putea face în acea zi. Într-o zi fără ea. Se putea gândi şi la altceva decât la ea.

O iubea în continuare, dar era incredibil cât de bine respira fără ea. Nu se gândise niciodată la asta. Cu timpul se prăbuşise în hăul ei. Şi credea că hăul ei îi leagă, că ea are nevoie de el, că el e totul pentru ea şi că asta înseamnă dragoste.

Simţea că spatele i se îndreaptă şi că o lumină îi apare în ochi. Îi lipsea ea, dar începea să existe el. Şi el nu era un om rău. O voia înapoi în viaţa lui, nu voia să o înlocuiască, îi era dor de ea. Dar îi plăcea de el, din ce în ce mai mult. Era aşa cum şi-a dorit mereu să fie şi cum uitase că este. Avea timp să îşi facă planuri şi timp să le urmeze. Viaţa lui îi aparţinea din nou.

Îşi dorea ca ea să se întoarcă, dar nu ştia care ea, cea reală pe care se temea să o vadă sau cea ideală, aşa cum s-a străduit să o vadă mereu. Dacă ea s-ar întoarce mâine, cum ar fi oare?

Există iubiri care ne consumă, există iubiri care ne ridică şi există iubiri care ne dau o lecţie de viaţă. Uneori, însă, aflăm doar la final răspunsul. Pană atunci, uneori credem că nebunia dintre noi înseamnă relaţia noastră de dragoste.

Pe Cătălina o găsiți toată aici.



Citiţi şi

Soacră-mea

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Mihai Maxim / 22 October 2015 17:13

    Pentru a identifica o iubire similară eu m-am lăbărțat într-un roman: Ciobul de oglindă.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro