Se împlinește – uite – anul de când l-am evitat pe Ponta și l-am ales pe Iohannis președintele României. Un an de zile e un termen decent pentru o evaluare. Și cu alegerea asta ce-am făcut? E ca și cum am fi fost la bordel și ne-am bucurat că plecăm acasă cu o banală blenoragie în locul incurabilului HIV. Ce a adus Iohannis la vârf? I-a fost somnul mai dulce lui alde Mihalache? A păstrat, da, o liniște mormântală ca să nu tulbure reveriile prețiosului. Și în rest?
Uniunea Europeană – în plină descompunere – e gata să joace iar fragilele democrații din Est pe un colț de șervețel, ca la Ialta. Palatul Cotroceni ar fi trebuit să fie, totuși, altceva decât o agenție de voaiaj în jurul lumii. Iohannis nu a fost ales pentru o vilegiatură. Reacțiile dumisale sunt – cam de fiecare dată – și întârziate, și insuficiente. Nici măcar în fața investigațiilor nu răspunde altfel. Îmi pare rău, asta nu e civilitate, nu ține de o decență a discursului, ci de o precaritate în arta politică. Iohannis este, pur și simplu, un om politic foarte, foarte slab. Au dreptate glumeții care consideră că a demonstrat doar că putem, lesne, sta fără președinte, și că ar fi de-ajuns o maimuță care să posteze, când și când, în numele său, pe facebook.
Deocamdată, totuși, Iohannis are marea calitate de a nu fi fost și rău-intenționat, deci și mai toxic. Sunt multe despre care ar trebui să se vorbească, dar se tace: legile Big Brother, criteriile de selecție în camarila prezidențială, moștenirea lăsată PNL. În conținut, președintele a fost – deocamdată – mai degrabă gol. E încă o dezamăgire. Nu e, deocamdată, un dezgust. Să ne bucurăm?
În schimb, Ponta este în continuare prim-ministru în România, așa cercetat de DNA cum este. Cum este posibil? Uite că este! Alternativa la Ponta s-a dovedit a fi un general semi-doct care vorbește limba română cu perversiuni, siluind-o (ar face o excelentă pereche de comici cu Maria Grapini!). Un conducător de doctorate în care plagiatul se vede și de pe Marte. Un plagiator ordinar el însuși, după cum se poate, iată, constata. Un plagiator este un hoț. Pentru a înțelege această realitate, ar fi totuși nevoie de un popor care măcar să știe să citească. Iar România abundă în analfabeți funcțional. Trăim un minim până și în subdezvoltarea intelectuală!
Sunt vremuri crunte, în care istoria reclamă oameni bravi, și noi ne prezentăm la întâlnire cu această colecție de caractere politice – altfel, o fidelă oglindă a unei țări care nu a mai fost demult guvernată, dar a fost prăduită.
Fără educație, fără sănătate, fără perspective, fără niciun plan de viitor, fără statistici clare care să arate cât de mulți dintre români trăiesc în sărăcie extremă, cu milioane de oameni care și-au luat lumea în cap, într-un Exod comparabil cu al refugiaților din războaiele lumii, fără repere, fără modele în spațiul public, naufragiem într-o derivă care nu se poate sfârși decât cu completa disoluție a ceea ce nu a fost niciodată, dar ar fi putut fi România – un stat îndurabil.
Între timp, ne bucurăm la firimituri de justiție sau la aceste preludii care ar trebui să ne facă să roșim pentru retardul nostru istoric! – cum ar fi atât de târziile acuzații penale împotiva lui Ion Iliescu. Trăim, deci, într-un perfect simulacru, în care totul este mimat: mai ales dreptatea. Da, mai ales dreptatea.
Soluții? Nu există soluții în locuri ca acestea în care popoarele nu sunt victime, ci complici feroce. Avem nevoie de un alt popor – unul de cetățeni autonomi. Ei nu se pot naște, însă, în această mentalitate feudală în care ne târâm, viermi de o zi, crezând că putem păcăli și istoria mică, și istoria mare.
Și ar mai fi și Liviu Dragnea condamnând comunismul, fără să îi crape obrajii de rușine, într-un gest de un scandalos cinism. Îl priveam, reprimându-mi greu voma. Aceea nu se arăta a fi o căință sinceră. Vedeam o condamnare de un teribil grotesc – exact așa cum, în filmele cu mafioți, borfașii mai tineri condamnă practicile barbare ale tâlharilor bătrâni de care nu mai au nevoie.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
