Nu vorbeşti şi nici nu trebuie. Îmi răsună glasul tău în inimă în fiecare secundă şi inima, săraca, mi se strânge aşa de tare şi se face aşa de mică, de parcă nici nu ar fi acolo. În schimb, prinde aripi şi vrea să zboare la tine, acolo unde e locul ei.
Ai atâţia aliaţi, că îmi vine să te iau la palme. Dacă te-aş vedea, sigur te-aş pălmui binişor înainte să ne sărutăm. Ştiu sigur că ne-am săruta, că m-ai săruta exact aşa cum îmi place. Apăsat, agresiv, dar tandru.
Eşti numai pasiune, ştii? Eşti jar încins, eşti sete de viaţă, eşti fir de ger peste un obraz roşu şi rumen de copil sănătos, cu ochii mari şi gene lungi. Tu eşti tot păcatul şi toată binecuvântarea din lume. Eşti dor şi mângâiere, chin şi îmbărbătare, eşti şoaptă şi strigăt.
Ştii că în ochii tăi stau ascunse toate culorile? Da, chiar toate, de la cele mai întunecate până la cele mai aprinse. Cred că din ochii tăi răsare câte un curcubeu; tot de acolo apare cea mai aprigă furtună. Eşti tunet, şi fulger, şi rază de soare, eşti secetă şi ploaie. Tu eşti toată răbdarea mea, neliniştea mea, eşti mângâierea bunicului, glasul dojenitor al tatălui, eşti umărul pe care-l caut când mi-e greu şi braţele în care vreau să sar fericită.
Îmi eşti vis, rugăciune aprinsă şi înjurătură, îmi eşti lacrimă şi zâmbet. Eşti fantezia cea mai erotică şi gândul cel mai inocent.
Eşti casa mea, grădina mea cu flori frumoase şi leagăn, livada mea cu cireşi şi meri în floare cu parfum care îmbată, îmi eşti colinda şi clinchet de clopoţel. Eşti emoţia mea cea mai mare şi disperarea mea cea mai cruntă, eşti Doamne Ajută şi Doamne Fereşte!
Tu-mi eşti văz, auz şi toate simţurile. Îmi eşti tot.
Ştii ce mai eşti? Eşti eu, întreagă.
o cititoare
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
