Există la noi un fel de specialişti online în Love & Stuff, care simt în permanenţă nevoia să depisteze simptomele, eventual să diagnosticheze şi să ofere remedii celei mai râvnite boli de pe planetă. Ei bine, ăştia, când vine vorba de iubire, pur şi simplu nu se pot abţine să nu-ţi zică vreo două de la obraz.
Dar oare de ce vrea ei şi ele pentru ca să „zice” despre iubire, v-aţi gândit vreodată?
Păi, 1) e moca şi 2) noaptea-i lungă. S-ar putea adăuga şi 3), respectiv, cu cât e mai inaccesibilă şi ciufută dragostea în plan real, cu atât e mai mare pofta de a o teoretiza pe net. Mai ales dacă matracuca i-a scos recent din circuit şi i-a pus pe tuşă. Astfel, ori de câte ori iubirea le-o dă la moacă, vor simţi nevoia unor reflecţii profunde (de) pe marginea accidentului din care-au ieşit şifonaţi. Majoritatea îşi rumegă introspecţiile în tăcere, la lumina beznei din suflet, dar dacă au un blog, parcă ar fi păcat să nu le posteze online…
În asemenea situaţii, starea de imponderabilitate cu care asemuiesc poeţii IUBIREA devine o piatră de cavou, iar recenziile de pe bloguri dedicate acesteia sunt dintre cele mai pesimiste. Fie că e vorba despre o cugetare la cald, despre o deziluzie în dragoste, despre masculul perfid care s-a răhăţit pe sentimentele gingaşe ale unei tipe idealiste, sau despre efemeritatea sloganului „Te iubesc”, lucrul pe care tu, ca cititor, trebuie să-l bagi la cap e acela că, în privinţa iubirii, ţi-o cam iei pe coajă. Dacă dă peste tine, ai o singură opţiune: ia-o la goană! Nu te lăsa păcălit(ă) că, la început, totul e frumos şi suav! Neah ! E doar versiunea demo. Abia ce urmează contează… şi ce urmează e naşpa!
Cam ăsta se doreşte a fi mesajul.
Pe de altă parte, dacă ‘mnealor sunt vârâţi într-o relaţie cu happy-n coadă, e de bine cu iubirea. Ieşi pe plus, so keep lovin’ more & more! La fel ca la ceilalţi, din compoziţiile lor reiese necesitatea unor filozofăreli simandicoase, dar de astă dată o fac într-un fel detaşat, ca şi cum i-ar durea la bască de ce şi câte oligofrenii scriu despre iubire. Per ansamblu, trendu’ ar fi ăsta: iubirea e magie, vis, curcubeu etc., deci, iubiţi, că totul e iubire, ea îţi dă aripi, îţi dă şi putere, îţi dă şi pe deasupra, ea vindecă orice rană şi te înnobilează, dar o face mai mişto decât munca… deci iubeşte din tot sufletul şi din toată inima şi din toate ventriculele şi de toţi banii, că banii ie zero barat pe lângă iubire!
Alţi connoisseur-i ai fenomenului sunt cei care, de ceva vreme, nu şi-au mai luat-o pe coajă de la cumătra iubire, nici nu iubesc momentan, nu-s nici happy, dar nici deprimaţi nu poţi să-i numeşti. Sunt cam cu fundu-n două luntrii la mai toate capitolele. Pe de altă parte, chiar dacă disimulează cu talent, sunt exasperaţi că-n viaţa lor nu intervine nimic interesant şi, cu ochii la pândă, tânjesc după ceva extraordinar. Ce-şi doresc ei/ele e să vină cutremurul şi să-i lovească iubirea-n plex. Dar, întrucât iubirea e ocupată să dea knock-out-uri altora, stau pe blog şi scriu. Subiectele alese, plicticoase ca fantoma lu’ Barbă Neagră, se scaldă-n stilul semioligofren marca Cosmo: unde credeţi voi, fetelor, că greşim într-o relaţie? Când ştim că iubim pe cineva? Cum ar trebui să arate relaţia PERFECTĂ? Până unde mergem cu compromisul în dragoste ? Gelozia excesivă poate distruge iubirea?
And so on…
Sunt cei mai neobosiţi autodidacţi în iubire. Nimic nu le stinge dorinţa de a afla şi a învăţa. Oricât de năpraznic şi des i-ar călca trenul iubirii când îl aşteaptă ei/ele cuminţi în gara cea mică, îndată ce-şi revin, se duc la blog şi, conştiincioşi/oase, întreabă: oare să mai credem în dragoste dacă trenul iubirii deraiază şi ne face harcea-parcea?
Iar alţi călcaţi de tren le răspund: uhuuuu!
Motivul pentru care-şi pun atâtea întrebări şi se gândesc la atâtea scenarii futuriste (din care vor experimenta sub 3.53%) e acela că, dacă iubirea-i va lua prin surprindere, ei/ele să aibă dezbătute toate posibilităţile pentru a fi în măsură să ofere o reacţie spontană şi, îndeosebi, să nu mai repete gafele de data trecută.
Oh, yeah 😉
În concluzie: de ce vrea ei şi ele pentru ca să „zice” despre iubire?
Pentru că din seria plictiseală şi pentru că streche.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
