Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că văd lumea cu toate splendorile, culorile și podoabele naturii sale. Văzând înțeleg, mă bucur și mă înalţ mereu. Văd lumina din înalt ce se revarsă peste toți, și buni, și răi. Văd oameni frumoși, arte deosebite, gesturi și taine care mă curățesc și cu ochi bun pictez în suflet tablouri diverse pe care le păstrez bine ascunse în muzeul inimii pe care-l vizitez cu drag atunci când depăn amintiri.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că aud cântecul vieții, cu râs și plâns, cu vuiete și strigăte, cu laude și cântări tămăduitoare. Aud vocea naturii cu vânt și susur de ape, aud glasurile oamenilor, aud pe mama și pe tata. Aud cuvântul Tău bogat în sensuri, dătător de energie și nu mă mai satur de el.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că miros parfumul lumii. Din flori, din struguri copți, din lemne arse, din iarbă proaspăt cosită, din tei și liliac de primăvară. Miros parfum sfânt de tămâie, de icoană și de ceară caldă. Miros liniștea mării sărate care se agață disperată de țărmuri.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că simt brațe de copil în jurul gâtului, simt ploaia rece ce-mi cade pe creștet și fir de iarbă în talpa piciorului, simt lacrimi fierbinți grăbite pe obraz, fiori reci pe șira spinării. Le simt pe toate în jur vibrând, căpătând sens și noi înțelesuri care mă șlefuiesc.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru că merg, iar pașii mă poartă spre locuri noi, pe drumuri și cărări necunoscute. Pășesc cu încredere sau uneori cu teamă, descoperind, explorând. Îți mulțumesc pentru genunchii cu care mă plec în fața măreției Tale și pentru că mă însoțești atunci când nu știu drumul și pentru că mă porți pe brațe atunci când picioarele mele sunt bolnave, sau obosite, sau prea îndărătnice.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru mâinile cu care muncesc, mănânc, scriu, mă închin. Pentru că țin în palme lucruri, pentru că pot îmbrățișa oameni, pentru că-i pot strânge la piept cu iubire, pentru că pot să dăruiesc și să primesc.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru inima care bate neobosită în pieptul meu, așteptând strop cu strop dragostea Ta, pentru sângele care clocotește în vene la auzul cuvântului Tău, pentru buzele cu care vorbesc, sărut și mă rog.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru toți oamenii cu care-mi trăiesc bucuriile și necazurile, pentru părinții și bunicii fără de care nu aș fi fost azi ceea ce sunt, pentru toți cei care mi-au dat un gând, un sfat, o rază de speranța și o mângâiere caldă. Pentru toate acele suflete alese pe care le cunosc sau nu, care înalţă în liniștea nopții cuvinte de rugă pentru mine și care-și pleacă genunchii lor pentru sănătatea și bunăstarea mea.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc pentru milele cu care mă răsfeți și pentru mustrările cu care mă îndrepți, pentru căderile și ridicările care m-au călit și m-au învățat să fiu un om mai bun, pentru tainele prin care vindeci sufletul meu de nevoi și neputințe.
Azi, Doamne, neapărat azi, vreau să-Ţi mulțumesc pentru că nu știu ce-mi va aduce ziua de mâine și nu aș vrea să treacă această viață fără să-Ţi fi mulțumit măcar o clipă.
Azi vreau să-Ţi mulțumesc și să Te rog să-mi mai dai timp să-Ţi mulțumesc pentru ca toată viața mea să devină o mulțumire continuă pentru deosebita grijă pe care mi-o acorzi.
Pe Bianca o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
