Am ieșit de curând dintr-o relație în care efectiv nu reușeam să comunic. Deloc. A început frumos, ireal de frumos. La început nu cred că aveam nevoie de prea multe cuvinte. Însă cu timpul mi-am dorit să îl “cunosc” mai bine. Sunt o persoană căreia îi place să comunice. Dar a fost în zadar. Cu cât încercam mai mult să comunic cu el, cu atât se retrăgea mai tare. Cu cât se retrăgea mai tare, cu atât eu acumulăm mai multe frustrări.
Nu reușeam să înțeleg unde au dispărut toate momentele frumoase, toate cuvintele și promisiunile făcute. Îmi spunea că este “stresat” și că nu vrea să discute despre asta, că așa sunt ei, bărbații… nu simt nevoia să comunice și vor să fie lăsați în pace. Să îl las în pace că vine el înapoi. Să am încredere în el.
Și l-am lasat… o săptămâna, două. Trecea timpul, iar eu mă consumam din ce în ce mai mult. Îmi doream să fiu lângă el și nu reușeam să înțeleg cum. Mi-ar fi plăcut să îl pot ajuta să iasă din starea asta și am crezut că “împreună” putem depăși orice. Mi-ar fi plăcut să conteze mai mult faptul că mă iubește decât “stresul” lui. Îmi reproșa că nu știu să trăiesc o relație, ci îmi doresc mai mult să vorbesc despre ea.
De fapt, ce să trăiesc?! O relație virtuală?! Și acum întrebarea este: ce înseamnă să “trăiești o relație?” Să stai și să aștepți o săptămână, două, trei… să se întoarcă el? Poate exista o astfel de relație? Poate exista o relație fără comunicare?
O cititoare
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Enzime digestive vs. probiotice: care sunt diferențele?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
