Ce faci când realizezi că orice ai face, nu faci bine? Că oricât ai încerca, nu-ți ies planurile?
Nu faci… sau faci… și iar nu iese bine. Ce faci când, cu fiecare relație nouă, atunci când te aşezi la masă cu tine și-ți vorbești cu sinceritate decizi că nu vei mai face aceleași greșeli, te hotărăști ca data viitoare să o faci mai bine, îți stingi țigara cu forță și-ți zici că de data asta nu vei mai comite greșelile stupide de până acum, că el este acel cineva și, deși nu-l vei putea iubi niciodată cu adevărat, măcar intri în rând cu toate fostele colege de liceu care au bifat deja soțul și copiii. Și că vei avea o casă frumoasă, copii simpatici, mașina ta… mașina lui, că te va respecta și te va iubi mai mult decât vei putea tu vreodată și pentru tine va fi suficient. OARE?!
În procente vorbind, câte dintre noi întâlnesc bărbatul care decide să le facă fericite așa cum toate ne dorim? Generațiile se schimbă una după alta. Prioritățile sunt mereu altele și ne îndreptăm tot mai mult spre nevoi materiale. Sexul îl rezolvăm destul de ușor, se găsește câte un “prieten” pe care să-l folosim și să-l aruncăm până data viitoare în coșul cu haine murdare… nu simțim să-l îmbrățișăm după, nu vrem să ne ureze nimic dimineața sau seara, devenim egoiști. Cu toate astea, în drumul nostru către egoism și notorietate întâlnim câte o persoană care ne face să ne gândim că, de data asta, se poate… se poate?! Te aduni din egoismul tău și decizi să te avânți. Te avânți azi, te avânți mâine și începe să-ți pară că lucrurile merg, deși nu se îndreaptă către bărbatul iubitor care să-ți facă copii, cadouri, care să ofere dragoste nemărginită, care să posteze imagini cu tine în care spune tuturor prietenilor lui și alor tăi de pe Facebook că îi este dor de tine (chiar dacă el este în baie și tu în bucătărie). Și-ți spui în gând cu o crudă sinceritate că asta e, are defecte, dar că și tu ai, însă nu mai ai chef să o iei de la capăt cu prima întâlnire, primul sărut, primul dormit la el, primul film împreună… dar tu vrei mai mult, însă nu mai ai chef de mai mult.
Dacă ar veni noaptea o zână care să-ți pună un praf magic de “mai mult” peste plete, ar fi perfect. Însa zâna ta este depresivă și ea, nici ea nu mai are chef să facă oameni fericiți, ba chiar în timp ce tu dormi, ea stă așezată pe umărul tău cu praful magic în bocceluță și își stinge țigara nervoasă în părul tău și tu când îl vezi ars te gândești că e de la soare. Și stai și te afunzi într-o relație în care ești conștientă că nu ai ce căuta. Că tu ai vrea să plecați măcar într-un weekend din zece undeva, că ai vrea să-ți petreci cu acel cineva și diminețile și serile și atunci când e răcit și mofturos și atunci când ţi se pare ești că grasă și ai un coș în mijlocul frunții… vrei, și vrei să zâmbești, vrei să ai la cine să te întorci seara după muncă să-i povestești ce s-a întâmplat cu tine în ziua aia, vrei ca el sa meargă cu tine la filmele alea de groază de la cinema și să te țină de mână. Vrei. Vrei, dar nu ai… pentru că n-ați sperat împreună, ai sperat doar tu. Pentru că, deși întâmplarea este dură, lui i-a fost comod…. i-ai făcut supă când a răcit, ai fost drăgăstoasă când a fost nevoie, te-ai uitat cu el la filmele lui de căcat, ați ieșit în barurile agreate de el, deși nu erau stilul tău… ai mai tăiat din unghii pentru că lui îi plac scurte și fără ojă, ai uitat să-ți pui tocuri pentru că n-avea cine să te fluiere prin casă înainte să pleci la muncă, ai devenit cenușie. Peste toate astea se așterne în viața ta de tânără domnișoară momentul când el decide să plece. Și pleacă fără să se uite în spate o secundă, fără să se întrebe dacă ești bine, fără să se gândească dacă a procedat corect sau nu. Fără să aibă remușcări că ați făcut amor cu o seară înainte și a fost chiar implicat… pleacă. Și acum ce să-i faci? Să-i pui piedică? Măcar de și-ar rupe gâtul și geaca preferată în coate. Dar el a plecat pentru că nu era locul lui acolo și a știut asta, la fel ca tine. Seara precedentă a fost un bonus oferit de tine, fără să ai idee despre asta.
Poate că data viitoare când îți stingi țigara cu nervi și hotărâre că „de data asta o să fie altfel”, ar trebui să te gândești bine, bine, bine. Poate ar trebui să ne întoarcem cu fața către generațiile apuse și să privim în ansamblu. Bărbații cucereau și erau hotărâți, acum sper că au mai rămas câțiva și nu s-au căsătorit toți cu fostele mele colege de liceu.
Ar trebui să ne ridicăm din praf, să ne scuturăm fustele, să ne punem tocurile și să încercăm să ne cunoaștem mai bine. Să aflăm ce vrem cu adevărat de la noi.
Citeam o povestioară tot aici, pe Catchy, despre o bătrânică ce se împrietenise cu femeia care-i făcea curat în casă. Femeia îi povestea că are o viață grea acasă, că soțul o bate și nu aduce bani, că ar pleca, dar nu știe unde să se ducă cu copiii și de ce fel de bărbat va da, dilema ei era cum de a reușit bătrânica să aibă în viața sa două căsnicii cu doi bărbați ce au adorat-o. Bătrânica i-a spus: „Dragă, hai că-ţi spun. Concluzia e simplă: dacă ai un bărbat bun, lasă-l, următorul va fi şi mai bun fiindcă ai mână bună. Dacă ai unul rău, ţine-l, ai mână proastă şi-o s-o duci tot într-o nenorocire.“
Refuz să cred că am mână proastă… „mâna” ta cum e?
Guespost by Narcisse
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
