Acestea sunt cele mai aşteptate cuvinte în familia Manolică! Sunt motivul pentru care începe săptămâna (din declaraţiile copiilor, desigur!), singura monedă de “şantaj” care funcţionează atunci când negociez ceva cu cei trei moştenitori!
Dar ce se ascunde în spatele acestei propoziţii?
Când Mihai intra în clasa I, tocmai se năştea Eva (numărul 3 pe tricou). M-am gândit că s-ar putea ca el să se simtă izolat sau “mai ieftin” şi să considere că toată atenţia mamei este definitiv îndreptată fie spre noul boţ de lumină, fie spre Mateea – care avea doar doi anişori. În plus, nu am stat în concediul de maternitate decât două luni, aşa că mai apărea un pretendent la timpul meu – studentul.
În consecinţă, am decis să instaurăm o regulă: o dată pe săptămână, doar noi doi, adică eu şi cu el, urma să petrecem o după-amiază după regulile lui. Să mergem (obligatoriu pe jos, ca să avem mai mult timp de discuţii) unde alegea el, să mâncăm ce dorea el, cât dorea el, să discutăm ce dorea el şi să stăm cât dorea el. Îl aşteptam la poarta şcolii şi împreună declaram deschisă ziua de distracţie!
A fost îndărătnic la început. Mergea ţâfnos, pus mereu pe harţă, de parcă mă încerca: chiar vreau să ne distrăm sau nu? Apoi, încetul cu încetul, a ajuns să fie fermecat de această experienţă. Bineînţeles că alegea să mâncăm numai la McDonalds sau KFC! Dar, invariabil, ajungeam la libraria Alexandria (iniţial pe vremea când era la Fundaţie, apoi pe Ştefan cel Mare). Împreună răsfoiam cărţi, analizam jocuri sau orice altceva. Apoi a ales şi alte librării, magazine de electronice sau, mai nou, de haine. Acestea erau şi încă mai sunt puncte nelipsite din itinerariul nostru, dar, cel mai important, descoperea Iaşul alături de mine. Aveam grijă să-l port pe tot felul de străduţe încărcate de istorie, vizitam muzee, admiram arhitectura unor case, florile de curţile oamenilor, cunoşteam câini şi pisici… Şi vorbeam! Vorbeam non-stop! Abordam toate subiectele posibile şi imposibile. Eram doar a lui!
©Elizabeth Nourse (1859 – 1938)
Fetele au intrat, pe rând, mai întâi Mateea, apoi Eva în acest joc. Am încercat să am cu fiecare în parte o zi diferită, dar acum nu mai am timp să merg cu câte unul. De obicei merg cu toţi trei. Fac, însă, eforturi să avem şi ziua fiecăruia, măcar o dată pe lună. La sfârşitul zilei suntem cam obosiţi, e drept! Dar ce rămâne în amintire este nepreţuit! Am învăţat, astfel, cu ei alături, că relaţia cu copilul tău/copiii tăi se construieşte pas cu pas. Am învăţat că şi ei au nevoie de un confident – şi cine e mai bun decât o mamă! Am învăţat că au nevoie de repere, au nevoie de modele, au nevoie de explicaţii “pe limba lor”. Ei au înţeles că nu mulţi fac asta şi, prin comparaţie, copiii mei au apreciat odată în plus iniţiativa şi efortul meu. Şi cât de multă nevoie am şi eu să mă fac înţeleasă!
Cel mai periculos ar fi să considerăm că, prin simplul fapt că suntem părinţi, avem implicit şi o relaţie bună şi armonioasă cu copiii noştri! Vremurile moderne ne înstrăinează unii de alţii. Stăm cu nasul în telefoane inteligente şi uităm să mai comunicăm inteligent. Ne întrebăm banalităţi şi răspundem monosilabic. Ne închidem fiecare în camera lui, devenită un fel de fortăreaţă modernă – greu de cucerit. Însă ne simţim lezaţi când ceva nu merge conform planului. Afirmăm sus şi tare că am făcut totul pentru ei sau că le-am oferit tot ce şi-ar fi putut dori. Acum, dacă am privi cu sinceritate în noi, am descoperi că am omis să le oferim ingredientul de bază al oricărei relaţii: timpul! Hai să regândim valoarea fiecărei clipe şi să oferim celor mai importante persoane din viaţa noastră darul cel mai de preţ: timpul nostru! Abia atunci primim şi noi ceea ce ne-am dorit, de fapt, dintotdeauna: viaţă!
Deci, cine îşi ia chiar azi copilul “la distracţie”?
Pe Adriana o găsiţi și aici.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
