„Tu ești șefa, tu decizi, iar disponibilitatea mea o vei avea pe toată!” îi spuse el, privind-o prin geamul portierei din dreapta. Ea îl fixă preț de câteva secunde, apoi se răsuci pe tocuri și porni către MiniOne-ul său parcat vis-á-vis. Conducea lent, privind împrejur derulându-se orașul agitat și plin de oameni, mașini și vegetație cărămizie, de toamnă, gânduri și cuvinte cu ecou ce nu-i prea dădeau pace. Ar fi vrut, cu o parte a sufletului, să nu se mai fi întâlnit cu el niciodată, eventual să nu fi existat el vreodată, dar, pe de altă parte, în încercarea dârză de a-și alunga cuvintele lui din gânduri, acestea îi răsunau parcă mai dulceag și mai jovial ca oricând. Zâmbi, încruntându-se ușor în oglindă. Se felicită pentru că reușise să nu-și încalce dramatic principiile, însă regretul că-l refuzase pe Mihai, care o dorise atât de aprig și de atâta amar de vreme, nu întârzie să apară.
– Te aștept de mai bine de șapte ani…
– Dar nu mi-ai spus-o vreodată!
– Am crezut că îți dai seama singură! Am fost mereu acolo pentru tine, de fiecare dată, chiar și nechemat, ești în sufletul meu mai mult decât crezi, te-am…
– De ce nu mi-ai arătat niciodată ce simți, Mihai!? De ce nu mi-ai vorbit niciodată despre toate lucrurile acestea?
– Fiindcă mie îmi place mai mult să tac. Și nici nu am vrut să te influențez. Tu ești cea care are o relație!
– Și tu ești cel cu mai multe?!
– Eu sunt singur! Și, de trei ani, de când ești cu Vladimir, eu nu m-am afișat cu cineva vreodată!
– De ce??? Lucrurile între mine și Vladimir nu merg așa cum…
– Mi-am dat seama demult!
– Și atunci?!?
– Dacă nu ai fi așa încăpățânată, ar fi perfect! Fii o lună de zile, atât te rog, o lună, fii supusă! Fii cum vreau eu și apoi mă vei avea cu totul! Doar și numai al tău voi fi, te vei convinge!
– Dar eu vreau să fiu aici!, strângându-și pumnul drept și trântindu-l puternic în stânga pieptului său.
– Acolo ești de mult…
– Fă-mă să te cred!
– Țin la tine mult… mult de tot! Cât nu poți înțelege tu!
Intră în blocul cenușiu, cu scări lungi și închise la culoare, cu miros de pisici și ploaie tomnatică, urcă cele trei etaje cu sufletul vraiște, însă mai hotărâtă ca niciodată să renunțe la relația care și-așa nu prea mai mergea. Se îndrăgostise de Vladimir, însă tot ce avea mai bun și mai frumos în sufletul ei se revărsase către el tocmai fiindcă Mihai fusese cel care, nepregătit pentru o relație serioasă, o împinsese către „bărbatul care a vrut să o abordeze”. Din umbră, privea cum povestea celor doi începuse să se desfășoare, însă deseori îi trecea prin minte gândul că dacă el nu ar fi permis acest lucru, Sara nu ar fi ajuns nicicând să-l cunoască pe Vladimir. Avea momente când și-ar fi reproșat cu voce tare faptul că pe femeia lângă care se simțea cel mai în largul său, femeia cu care râdea mereu în hohote și cu care se contrazicea aprig pentru a se împăca ulterior mai mult decât pasional, o lăsase să-i alunece printre degete lângă un alt bărbat, pe care, culmea, îl mai și cunoștea!
– Ah, cât de dor mi-a fost de brațele tale!
– Aici le vei găsi mereu, Sara! Dar… ce aud? Ia uită-te la mine!, prinzându-i chipul între palme și încercând să-l poziționeze într-o direcție în care să-l vadă și mai bine la luminile nocturne ale orașului și artificiile care tocmai explodau pe cer în toate culorile curcubeului.
– Sunt ok… adăugă ea, zâmbind forțat.
El începu să-i sărute chipul, căutându-i lacrimile, neomițând niciun por al tenului ei fin și delicat, asigurând-o că îi va fi fidel, că o va iubi sufletește și trupește exact așa cum își dorește și simte ea nevoia, în schimbul unui caracter mai tolerant și mai puțin țâfnos și mofturos. Ea, ca-ntotdeauna, nu-l crezu. Îl privea sceptic, îl măsura cu ochii mari și-l asigura din priviri că își va da toată silința. El nu înțelegea… O dorea atât de tare, încât ar fi devorat-o acolo, în văzul tuturor, chiar în timp ce-și șopteau reciproc că se adoră, apoi, mai îndrăzneț, că se iubesc… Îi părea totul aievea. Brațele lui puternice o strângeau și o mângâiau tremurânde, respirația i se îngreuna, iar buzele lor se căutau frenetic.
– Vrei să te însori în viața asta?
– Doar cu tine!
– Când?
– Anul viitor? De ziua mea?
– Iubește-mă!
Cu ochii ațintiți către telefon îi citea cuvintele din mesaje, cuvinte care acum nu mai aveau nicio legătură cu toate promisiunile și asigurările și dorințele despre care îi vorbise în zilele anterioare. Reușise iarăși să o dezamăgească… Strânse puternic din dinți și realiză că el nicicând nu va fi pregătit pentru o femeie ca ea, el nicicând nu va fi capabil să iubească real și să trateze cu seriozitate și implicare viața de cuplu cu bunele și relele ei. Copilandrul cu chip de bărbat acum, bătea temător în retragere, îi tasta despre nepotrivire și posibile viitoare certuri din cauza încăpățânării ei, și toate acestea după ce ea îl refuzase în pat, în ultima dimineață în care se văzuseră.
– Vreau să pun punct înainte de a da pagina…
– Te încăpățânezi iarăși să nu-mi faci pe plac!
Îl asculta și nu-i venea să creadă cât de imatur continua el să fie, dar și cât de naivă fusese ea încât să creadă că oamenii chiar se pot schimba. Îi ardeau obrajii și simțea o urmă de rușine combinată cu o goliciune totală și un rău inexplicabil la stomac. Nu așa își imaginase finalul începutului lor! Se vedea la brațul său, prezentată în toate cercurile în care el umbla, ca fiind iubita lui. Unica lui iubită! Își dorea să-l vadă plin de bucurie, deschizându-i ușa în timp ce-i ia valiza din mâini și o conduce spre camera lor din apartamentul lui cu trei camere, de pe strada Albă, iar pe noptiera de lângă pat o ceașcă mare, aburindă, de ceai de mentă cu miere și două prăjituri. Visa să o primească în viața lui, cu totul, oferindu-i pe tot, el…
Se trânti în pat, cu fața-n pernă, strângea puternic ochii plini de lacrimi și rămase așa până ce soneria telefonului sună, iarăși, de mesaj. „Vino acasă la noi! Vreau să te văd întinerind, urlând de fericire, lângă mine!”
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
