Eu îţi zâmbesc acum.
Tu fix acum îmi plângi.
Eu alerg acum văratic, jucăuş.
Tu stai pe loc doar. Hibernezi.
Îmi întorc faţa din tine să-i fac cu mâna soarelui, căci m-a atins cu o rază.
Tu intri-n mine, speriat de-un… mititel de nor.
Îţi povestesc din vis de-aseară cum ne hlizeam prin viitor. Tot noi în doi.
Cu groază dai din umeri şi-mi spui despre coşmarul tău de ieri… acelaşi ieri al meu, când eu visam cum ne căţărăm pe nişte … stânci?!! stânci parcă erau, da..!.. în hohote de plâns bucuros că reușim să păcălim iar timpul. Întinerind noi, încă împreună.
”- Hmmm, ce chef am de-o clătită!!..”, zic într-o seară.
” – Îmi iei şi mie-n drum spre casă? Când vii tu înapoi??”
”- Înapoi de… unde? Zici c-am fugit pe lună!! Doamne fereşte..!! Auzi-o ce spune..!!
Vii înapoi, auz?!!”, îți repetai în barbă.
“Aaa….Eu aş mânca supă şi nu opresc de două ori. Vrei supă??”
”- Vreau o clătită. De fapt… voiam.”
”-Ieşim? Îmi simt cheful de club.
”Sisters?” Ce zici?? Ori poate doar un ”Lofting?” Hahahah..! Aş dansa până dimineaţă, jur..!!…”
”- Serios? Da? răspunzi anemic împletind cuvinte-aiurea.
”- Nu m-ai prins în ziua bună. Mă culc, cred, mai degrabă… sunt foarte-foarte obosit azi..!! Tracasat… nici nu ştiu ce naiba..!”
”-Te prind!! Te prind..!! Te prind şi te iau în brațeee! Te prind şi te săruuut! Bau!
Haide… haide… fugi..!!”
”- Nu mai termini şi tu odată cu aberaţiile astea grădinicioase..? Mă agasezi teribil.
Hai că ies cu băieţii un pic. Pa.”
Îţi spun că am primit o veste cu adevărat rea de la ai mei. De la mama de fapt, care …”m-a sunat să-mi spună că bunic…”
Nu m-ai lăsat să termin fraza… că te-ai şi extins într-un şuvoi explicativ și vesel. Și știi care-a fost culmea? Că povesteai cu bucurosul ăla natural al tău în ton, cu aplomb, din suflet, pe care ţi-l și uitasem..!! Chiar, pe bune, ți-l uitasem..! Mda..!
Îmi spuneai cum ţie ţi-a reuşit ceva tare… ba nu, nu tare!! Foarte tare..! în ziua aceea.
Nu mai ştiu ce era. Ţin minte doar că ţi-era extrem de importantă ziua aia. Fericită.
Eu plângeam. Se stinsese bunica mea din viaţă.
Ieri ţi-am spus din senin că te iubesc.
Din senin mi-a venit să-ţi spun brusc că te iubesc.
Mi-era dor să ştiu că ştii.
Nu mi-ai aruncat nervos un… ”şi eu!”
Nici n-ai strâmbat din nas măcar, ca de-obicei.
Că nu m-ai auzit.
Şi mâine ce crezi c-am făcut?
Dar nu… că nu ştii..! Ştiu că nu ştii!
Păi da, iubitule… ştiam.
Hai să-ţi spun acu’ din nou, mai bine..!
Eu mâine ţi-am urlat că-ţi plec.
Aproape de ureche ţi-am ţipat, să mă asigur că m-auzi.
M-ai auzit şi mi-ai răspuns instantaneu.
Îmbujorat în lacrimi ce-și mijeau un zâmbet… încântat!
Da, așa ți-era zâmbetul. Mi-am dat seama acu’ exact: binevoitor cu mine și categoric încântat.
… sau așa l-am înțeles eu, cel puțin, în nedumerirea de moment ce parcă mă cam apăsa, copleșindu-mi tâmplele ce parcă-mi și zvâcneau.
”- Daaa? Pleci tu acum pe undeva? Dar unde?? ”, ai spus spre mine tu atunci, destul de încântat.
”- Habar nu am unde exact. Dar ştiu în schimb de unde. Din viaţa ta… ori din a noastră… ori spune-i cum vrei tu să-i spui.
Plec… fug alergând prin timp ce mi-a rămas.”
Daaa… asta voi face!! Hahahah!! Acum plec..!! Da, acum!! Dar chiar m-am hotărât să plec!!
O-M-G..!..cu..cu..cu cra-ti-mă! Plec, da..!! Hahahah..!
Chiar în minutul asta o să ies.
”…Dar ştii ceva, iubitul meu?
Eu mâine nu ţi-am spus nimic.
Nici nu ți-am spus ceva.
Am apucat să îţi spun azi.
Astfel că mâine o să-mi treacă fără adăugiri de conversație cu tine. Nu mai e necesară…
Hahaha..! Ce fericită sunt!
Nu-mi pa-să chiar de-loc da-că nu m-auzi..!! De-loc!!
Hahahah..
… și-auzi, încă ceva aș vrea! Doar dacă poţi şi nu te-ncurcă să-mi răspunzi… Nu-i important, oricum..! Sunt curioasă numa’ să te-ntreb ce anotimp este pe-afară azi???
În ce anotimp crezi tu că suntem azi, iubitule?”
” – Am intrat în toamnă. De ieri.
De ce mă-ntrebi??”
”- Ee… păi de aiurea..! Doar din curiozitate…!
Că voiam să văd dacă ai veni şi tu la plajă cu mine astăzi… că-s 39 de grade… ori cam pe-acolo… parcă s-a anunțat..
E cea mai caldă zi din vara asta, azi…
”- În plus, mai e și prima zi când am simţit o din nou, o fericire imensă. Grandioasă..!
Și doar pentru că mi-ai răspuns că-i toamnă astăzi. Că a venit toamna brusc peste noi, de ieri.
Şi este greşit, de aceea sunt atât de fericită. Dacă ziceai că-i vara care este în speță și de fapt, azi.. dacă nu mai plecam apoi???”
…şi dacă nu plecam, mi-ar fi fost cu adevărat extrem de trist..!!.
Sfâşietor de trist.
Suferind de trist cred că aș fi simțit atunci.
Aș fi plâns, hohotindu-mă neputincios.
Dar na!.. că-i vară azi…! Și na! Că n-am plâns nicio lacrimă!
E vară azi!! Și pot să plec râzând!!”
…și a trăit fericită până la adânci bătrâneți!
Pe Adina o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă
Despre idealism și bunele, dar nepracticele lui intenții
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
