Baby, ia, ia de aici doi lei și du-te la altă masă. Ah, stai, stai. Am mai găsit zece bani. Nu îmi place măruntu`. E prea greu. Și eu vreau să fiu ușoară, ca un fulg.
Nu, să nu crezi că valorezi doi lei și zece bani. Nici gând. Fix doi lei. Astă îți e prețul.
Tocmai am aflat, de pe Facebook, baby (și nu, nu beibi, pentru că bărbații ca tine nu merită un nume așa frumos. Ăștia ca tine sunteți niște ”baby”), că te vinzi ușor. Și că trădezi și mai ușor. Așa că nu are rost să scot bani de pe card ca să te plătesc mai mult decât faci. Să știi că nu m-am hazardat. M-am uitat bine la poză. Bărbații-s tare efeminați în de ziua azi. Și m-am gândit că, poate, unul dintre prietenii tăi își face unghiile cu ojă roșie. Și gândindu-mă la asta, nu știu ce m-a scârbit mai mult: tu, ținând de mână o altă femeie sau imaginea unui bărbat care își face unghiile. Dar știu ce m-a durut cel mai tare. Poc! Sdrong! Direct în moalele sufletului.
Pe Facebook, baby? Să știe tot neamul? Era nevoie? Puteai să îmi trimiți poza în privat sau pe mail și să îmi spui: ”Uite, ea își face manichiura la salonul x. Dacă îți plac unghiile ei, îi cer numărul și te programezi.” Aș fi vrut să aflu prima, dacă tot ai ținut să știm cu toții că tu ai nevoie să îți ții echilibru, prinzând o altă mână, când ești pe nisipuri. Or fi mișcătoare… mai știi?
Știu, sunt oameni însurați, luați, care înșală. Dar nu convoacă toți sătenii la Căminul Cultural, duminică după masă, își pun nevasta în primul rând, își iau amanta de mână, o urcă pe scenă și o prezintă tuturor…
Și, știi. Te-aș fi iertat, dacă m-ai fi înșelat. Că marea îți ia mințile. Ești numai instinct. Ești foc. Ești animal sălbatic. Aș fi înțeles. Dacă mi-ai fi spus frumos, la un pahar de bere.
Și dacă aș fi aflat de una singură, m-aș fi supărat, te-aș fi făcut cu ou și cu oțet, dar aș fi știut că pielea și culcușul nostru merită o a doua șansă. Merită toți oamenii, d`apăi noi. Și mi-aș fi argumentat cu ceea ce am spus mai sus. Dar așa… a fost prea urât, baby.
Bineînțeles că vina e a mea. Că am ales ce am găsit mai bun din ce era pe tarabă. Îmi era nespus de foame și am început să cotrobăi printre merele ălea stricate. La fundul grămezii te-am găsit. Te-am luat în mână, am închis ochii și te-am mirosit. Miroseai a măr furat. Din ăla de creștea în curte la mama Aurica, în mărul plantat de străbunica ei și care nu știa ce-s chimicalele. A măr curat, miroseai. Te-am privit, m-am bucurat și am strâns pumnul, să nu te pierd. Nimeni nu știa ce țineam eu strâns, în pumni. Doar m-au văzut bucuroasă. Păi cum altfel? Uitasem și de foame. Că așa-i când ești îndrăgostit. Te-ai pupa și ai cânta ziua întreagă. Când să mai ai timp de mâncat? ”Doamne, iți sticlesc ochii”, mi-a spus R. Bineînțeles. Ce comoară aveam eu… cea mai de preț.
Așa credeam, baby. Dar într-o zi te-am mușcat. Așa, cu poftă. Mare greșeală. Pe cât te credeam de frumos și curat, pe atât de putred erai pe dinăuntru. Am simțit așa, un gust amar, și mă întrebam de unde dracu` vine. Că merele lu` mama Aurica erau zemoase și dulci. Și mestecam. Nu înghițeam. Să îmi dau seama. Că nu îmi venea să cred. Mă gândeam că oi fi făcut criză de fiere, și de aia am amar în gură. Dar nu mă durea capul, nu aveam stare de somnolență ori de vomă. Nimic. Și atunci, cu teamă, am scuipat în pumn o bucățică. Și am văzut-o. Era maro și stricată. Nu îmi venea să cred: ”Na, Ioano, iar ai cules până ai ales”. Ce am scris mai sus e metaforă. Ca să plecăm din sfera literară, te rog io frumos de tot, ia ăștia doi lei și zece și mergi în plata Domnului.
Hai, că plec și eu. Mă duc să plătesc niște amenzi de care nu știam. Sunt multe. Și grele. Și o să mă coste atâta suflet, de cred că o să trebuiască să fac niște rate.
Dar nu-i bai. Mă descurc eu cumva. Mereu am făcut-o. Te salut, baby.
Ah, și încă ceva: ai grijă cu centrul ăla de greutate. Că am văzut că îți pierzi ușor echilibrul. Poate data viitoare nu găsești nicio mână disponibilă de care să te ții. Și asta-i periculos. Că poți să fii pe marginea prăpastiei. Și atunci nici Păsări Lăți Lungilă nu te salvează.
Baby, și dacă tot nu ai înțeles, uite varianta în engleză:
Pe Ioana o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
Singurul 1 Mai de care îmi amintesc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
