Ah, mamă, cât de mult te-am ascultat, cât de cu sfinţenie!
”Nu răspunde, fata mea, fii supusă!” Şi eram pentru că, nu-i aşa?, ”Capul plecat sabia nu-l taie.”
”Rabdă, rabdă maică, eu cum am răbdat!?” Aşa, mamă scumpă, aşa am făcut, pentru că, nu-i aşa?, ”Întoarce şi celălalt obraz.”
”Să fii în rând cu lumea, draga mea!” Sunt, sunt, bună mamă, pentru că, nu-i aşa?, ”Până când moartea ne va despărţi.”
Suntem femei de România, mamă, cum să nu? Femei cu frică de Dumnezeu, femei cu bărbaţi ce n-au legănat în viaţa lor o noapte şi n-au călcat în vecii vecilor cămăşi. Suntem puternice, mamă, am luat calul de hăţuri şi: ”Dă-i bătăi, tataie! Zi de zi: fă, fă, fă, fă! Că trebuie.”
Dacă nu-ţi convine ceva, treci mai departe, lasă de la tine, mână înainte. Vrei să spui ceva? Mai bine lasă, poate altă dată, acum nu este timp.
Te-a înşelat bărbatul? Lasă, ardă-l focul, că nu i s-a ros. Ştii, sunt multe care ţi-ar lua locul că e chipeş spurcăciunea şi haina militară, maică, iiiha!, toate fetele-s moarte după haina asta.
-Lasă maică, când n-o mai putea şi-a ieşi la pensie, o să aveţi o viaţă liniştită.
-Da, mamă? Şi cu toţi anii mei trecuţi de’a’n p_lea, ce să fac?
-Hei, hei, Luminiţa, vorbeşte frumos! Eu cum te-am învăţat?
-Scuze mamă, nu mai spun!
Ştii mamă? Eu mi-am învăţat băieţii să facă curat, să calce şi chiar să facă clătite. Dacă ai şti ce clătite bune face Andrei!
©Tazio Secchiaroli
Poate nora mea va spune vreodată: ”Să trăiască mă-ta că te-a învăţat!”
Da, i-am învăţat să spună: ”Săru’ mâna pentru masă!”, ”Iartă-mă!”, că eu tare am tânjit după o vorbă bună, mamă.
Eeee, ştiu, vorba bună nu ţine de foame, scumpa mea mamă. Dar o vorbă bună te poate ridica din fundul Iadului, să ştii.
De multe ori am plâns, măicuţa mea. Chiar odată, la telefon, mi-ai spus: ”Iartă-mă că te-am crescut aşa.” Eu plângeam cu sughiţuri că mă săturasem de toate şi-mi venea să crap fix atunci, când îţi povesteam câteva din nefericirile mele.
Am un plan, mamă. Planul meu e să uit tot ce m-ai învăţat. Voi avea mândrie, DA, MÂNDRIE!
Voi avea VOINŢĂ. Nu voi mai avea răbdare! Nu voi mai lăsa să-mi treacă viaţa fără CLIPE.
Ce spui de asta, draga mea mamă? Am voie, la 39 de ani, să nu te mai ascult? Poate am să trag şi dintr-o ţigară aşa cum văd în filme că fac femeile care ştiu ce vor. Poate am să beau vreodată mai mult vin roşu decât e necesar. Poate nu am să mai răspund la telefoane atât de prompt. Poate nu am să mai fug prin ploaie la farmacie pentru nimeni. Poate nu am să-mi petrec după-amiezile în bucătărie. Poate nu am să mai pun zarzavaturi.
Uite ce e, mamă: de azi înainte, las viaţa să vină la mine şi dacă vor veni câţiva să-ţi spună, vezi Doamne: ”Luminiţa nu mai face ce trebuie”, matale, mamă, să le spui: ”Hai, sictir! Luminiţa face ce vrea. Eu am crescut-o să fie liberă şi fericită.”
Ah, ce-aş bea o bere cu matale, ca fetele!
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
