Trăiesc într-un colţ de Rai şi nu există măcar o pensiune. Oamenii nu ştiu decât să muncească, zi-lumină. Tinerii au plecat în ţări aducătoare de euro cu preţul înstrăinării. Unii copii umblă fleaura pe imaşul ars de soare pentru că mamele lor îs în Italia.
Hăt, peste dealuri, la 18 km este Ucraina. Satul e înconjurat de păduri. Siretul muşcă şerpeşte din maluri. În albia lui oamenii au găsit colţi de mamut, hălci mari de chihlimbar, vârfuri de săgeţi. Tot aici Ştefan cel Mare, a închinat episcopiei Rădăuţi, la 15 martie 1490, ”…a 23 a biserică cu popă…”
Ne trăim viaţa curat, facem ce putem să ne descurcăm cu puteri proprii. Povesteam azi cuiva cum fac eu brânza de capră. De la trei capre îmi pun brânzică pe toată iarna. Adun cam 12 litri de lapte ( în 3-4 zile), îi pun la încălzit molcom. Când e cam aşa, ca apa Siretului în toiul verii de caldă, slobozesc două linguri de cheag, musai natural. Las cam 15 minute şi-l tai: hârşti, hârşti c-o lingură de lemn să iasă zerul deasupra ca untdelemnul. Mai las 30 de minute până bulgăraşii s-au pitit pe fundul oalei. Prăvălesc totul în ciur şi aştept până a doua zi de dimineaţă. Mă duc, chiaună de somn şi pun pe masă cam două kg de brânză tremurândă. Bag repejor la frigider până seara când vin de la muncă. Tai felii groase şi presor încetucu sare grunjoasă. Nu că ‘oi fi eu mare şmecheră, dar îmi place să-l mănânc cu struguri ori cu pere.
Avem, fix la poala pădurii, 40 de ari de pământ. Vin mistreţii noaptea şi ne scot cartofii. Acolo aş face eu o casă din bârne pentru oaspeţi. Holul l-aş numi tindă, living-ul ar fi cas’ce’mare, cana ar fi litră, farfuria, strachină.
La construcţia casei nu aş accepta gram de ciment, aş face temelia din piatră de pe Siret, bârnele le-am prinde cu cuie de lemn, acoperişul din şindrilă ar fi. Am săpa o fântână pe care am pietrui-o roată-roată pââână sus, iar sus i-am face ghizdele de stejar.
Ulcelele de lut ar sta înfipe-n gard, dar nu de design, ci puse anume la uscat, că am de gând să fac lapte-acru cu mămăligă pe înserat. Când ‘or începe a ţârâi greierii prin iarbă, eu am să aprind lampa pe terasă, că în casa asta nu va fi curent electric defel.
De Paşte, închistriţăm ouă cu chişiţa şi ceară topită aşa cum m-a învăţat scumpa mea bunică. De Crăciun, ieşim în centru satului să vedem căiuţii şi mascaţii. Când ne întoarcem, facem cărări prin zăpadă, bem vin fiert cu scorţişoară şi povestim la gura sobii.
În podul casei am să atârn de grindă cununi de ceapă roşie şi usturoi. În beciul de sub casă am să-mi cobor butoiul cu curechi de unde’oi scoate căpăţâni pentru sarmale. Tot acolo am să aştern pe rafturi hârtie albă şi borcane de magiun, zacuscă, dulceţuri şi compoturi de n-a văzut Parisul.
Am să’nvăţ, de la Tanti Dorina, a umple borş de putină. Am să strâng muşeţel, cicoare, tătăneasă, tei, gălbenele, pe care am să le usuc la întuneric cum ştiu eu a usca mărarul. După ce le usuc şforog le dau drumu în borcane cu filet şi le pun pe raftul din bucătărie, raft pe care am să scriu: ”Ceaiuri”.
Fetele ar face peeling cu tărâţe de grâu şi băieţii ar înota în piscina din livada de nuci în timp ce, la un aparat cu baterii, ar cânta Louis: ”What a wonderful world” . Copiii ar aduna ouă din cuibar şi s-ar hârjoni pe toloaca din faţa casei ca mieluşeii, fără nici o grijă, că drumul e la 300 de metri depărtare.
Am face drumeţii în Pădurea Mare, acolo unde stejarii au peste 250 de ani, am culege bureţi şi alune pentru cină.
Iaca v-am spus şi visul meu secret. Visul meu e inspirat din copilărie. Toate astea eu le-am trăit deja şi le-am încremenit în amintire.
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
