Ca la 44 de ani

17 August 2015

Adriana ManolicăDe câteva zile tot le amintesc celor dragi că vine, vine, vine… ziua mea. Chiar sunt entuziasmată! Nu în fiecare zi împlineşti 44 de ani! 44 – ce număr minunat, nu? Simt cu fiecare părticică de suflet că tocmai am păşit în cel mai frumos an al existenţei mele de până acum. Aşa că mi-am propus un proiect măreţ: să scriu la sfârşitul fiecărei zile motivele pentru care a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea şi să-mi propun, tot în scris, pentru ziua ce va urma să fac ceva valoros pentru sufletul meu.

Dau startul azi şi bucuria pe care mi-o dă agenda albă din faţa mea mă întăreşte în convingerea că mi se deschide cel mai grozav an al vieţii mele! Îl pot crea, îl pot contura, îl pot palpa, îl văd prinzând contur şi-i văd rezultatele. Sunt co-creatorul vieţii mele alături de forţa supremă a Universului.

Am 44 de ani împliniţi şi mi-i asum cu bucurie. Nu m-aş întoarce nici măcar o secundă înapoi. Am mai fost la 20 de ani, la 30 sau la 40. Ştiu cum e acolo, dar nu am mai trăit niciodată ca la 44 de ani şi asta este frumoasa provocare pe care mi-o ofer. Mă uit în oglindă şi îmi iubesc fiecare rid sau fiecare contur. Am muncit pentru ele! Ele sunt parte din devenirea mea. Poate de aceea nici nu mă prea machiez, doar rareori şi mai mult din curiozitate. Asta nu înseamnă că nu iubesc să văd cât de frumos le stă altora – dar ştiu că eu mă regăsesc în imaginea mea din oglindă şi mă privesc cu bucurie.

În entuziasmul meu, simt recunoştinţă faţă de tot ce m-a adus până în prezent. Acum, când ştiu că tot ce mi s-a întâmplat a fost perfect, cum aş putea să nu mă arunc cu încredere şi optimism în trăirea clipei prezente? În agenda mea voi descrie ziua ce a trecut şi o voi creiona pe cea care va urma doar pentru a-mi îngădui să înţeleg că trecutul, prezentul şi viitorul una sunt şi că momentul în care realizez asta este ACUM. Vreau să descriu cât mai multe miracole ale faptului că sunt, vreau să mi le las mărturie şi, astfel, să mi le înmulţesc. Voi avea ce scrie numai dacă îmi îngădui să trăiesc şi asta şi vreau: vreau o viaţă la timpul prezent.

la 44 de ani

Încep un nou an de bucurie trăită în timp real, de iubire, de pace, de zâmbet, de credinţă, de optimism. Începe un nou an de trăire. Sunt conştientă de darurile clipei şi vreau să le despachetez ACUM în viaţa mea şi nu le las nedesfăcute.

M-am trezit de dimineaţă şi mi-am băut cafeaua la lumina răsăritului ascunsă un pic de nori, cu nerăbdarea împlinirii visului de a trăi ca la 44 de ani! Trimit iubire şi zâmbete tuturor şi ştiu că mi-aţi urat deja în inima voastră „La mulţi ani!”. Ştiu pentru că gândul bun răzbate întreg Universul şi ajunge primul la destinaţie. Ştiu, pentru că l-am primit cu dragoste şi recunoştinţă. Ştiu, pentru că deja sunteţi în inima mea care bate – iată – de cel puţin 44 de ani. La mulţi ani mie de ziua mea îmi doresc şi eu! Sunt atât de fericită!



Citiţi şi

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Un kilogram de… bucurie, vă rog!

Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro