Da, leii sunt frumoşi şi ”nobili” fiindcă au fost legaţi de ideea de regalitate din cele mai vechi timpuri ale omenirii. Însă mie îmi plac rinocerii. Dintotdeauna mi-au plăcut rinocerii şi hipopotamii.
Îmi place duritatea lor, îmi place faptul că nu dau doi bani pe lumea exterioară şi se concentrează numai asupra lucrurilor cu adevărat importante. Şi-mi place spiritul luptător al acestor animale. Da, o să-mi spuneţi că e uşor atunci când eşti cât muntele să nu-ţi pese de nimic şi să ataci direct, cu baioneta înainte.
Dar cel mai mult îmi place faptul că mamele rinocer (ca toate mamele de animale de altminteri) îşi cresc puii spre a deveni cei mai buni adulţi.
Lucru pe care mamele de pui de om îl uită adesea. O să-mi ziceţi că n-am copii şi să tac din gură, că nu m-a făcut mama expert în parenting şi câtă vreme n-am trecut prin experienţa de a fi mamă să nu dau lecţii mamelor. Nu, nu-s mamă şi nici nu o să trec vreodată prin experienţa asta. Dar am fost copil şi cum am fost binecuvântată cu o memorie bunuţă îmi aduc aminte ce înseamnă să fii copil. Şi nu, nu-mi permit să vă dau lecţii despre cum să vă creşteţi copii. Tot ce mi-aş dori e să vă aduc la cunoştinţă o mică lecţie despre cum să nu vă creşteţi copii.
Un om mult mai deştept decât mine a zis acum ceva vreme ”copilul e părintele adultului”. E simplu să uitaţi, doamnelor, asta. E simplu să vă aduceţi aminte doar că e al dumneavoastră. E simplu să perpetuaţi ”eu te-am făcut, eu te omor”. E simplu să credeţi că e extensia dumneavoastră şi că aveţi drept de viaţă şi moarte asupra lui şi că sunteţi singurii în măsură să ştiţi ce e mai bine şi ce înseamnă fericirea copilului dumneavoastră.
Însă copilul este al său însuşi. În acel trup mic, drăgălaş şi mai ales neajutorat şi orăcăitor care a ieşit din pântecele dumneavoastră după nouă luni de trudă este însă acelaşi suflet care va aparţine şi bătrânului care îşi va fi trăit viaţa la care l-aţi adus. Iar sufletul lui e omul care va fi.
Orice acţiune a dumneavoastră va face ca acel suflet să îşi atingă potenţialul maxim sau să devină bonsaiul acelui potenţial.
Animalele ştiu asta mai bine decât noi. Mamele îşi învaţă puii nu să fie perpetuu acel puiuţ drăgălaş care abia a deschis ochii în lume, ci să ajungă ceea poate deveni mai bun. Viaţa în junglă nu e uşoară. Iar mamele îşi pregătesc puii pentru ce e mai rău fiindcă ştiu că statistic cei mai mulţi pui mor.
Mamele animal îşi învaţă puii că deja sunt animalele adulte.
Iar dacă n-am ştiut asta, am învăţat-o de la Digi Animal Planet, când am văzut următoarea scenă a căror protagonişti erau trei rinoceri. Mama rinocer şi puiul ei de câteva luni voiau să se bucure de o baie în noroi. Dar un mascul dorea balta numai pentru sine. Aşa că a atacat-o pe mamă, despărţind-o de pui. Masculul era uriaş. În deplinătatea forţei sale de adult. Puiul încă dependent de mamă. Sub 100 kg în comparaţie cu 3.000. Matematica vorbeşte şi nu ne minţeşte. Vă las singuri să calculaţi ce şanse avea puiul într-o confruntare cu adultul. Numai că mama lui nu i-a spus niciodată că e doar un copil mic şi neajutorat. Aşa că atâta timp cât masculul ameninţa mama, puiul şi-a luat avânt şi şi-a înfipt cornuţul în părţile moi ale uriaşului, făcându-l să fugă. El era deja rinocerul care urma să devină.
Copiii pe care-i creşteţi ştiu că sunt deja adulţii care urmează să devină?
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
