Nimeni nu se simte atras la început de cineva, dacă este criticat sau abuzat. Dacă un psihopat ţi-ar submina încrederea în tine de la prima întâlnire, l-ai trimite rapid la plimbare. Relaţiile cu psihopaţii sunt despre putere şi folosinţă. Psihopatul te va folosi pentru un scop anume – sex, bani, masca de normalitate – şi te va ţine la locul tău făcându-te să te concentrezi pe slăbiciunile tale şi înfruptându-se din nesiguranţele tale. Nici o relaţie cu un psihopat nu începe, însă, în acest mod. Din contră, odată ce te-au ales pe tine ca principala ţintă (“premiul” lor), în mod invariabil, psihopaţii se aruncă în vâltoarea unor poveşti de iubire răvăşitoare. Nu se mai satură de tine. Vor să te vadă şi să te iubească tot timpul. Fac risipă de complimente. Îţi spun că nici o femeie pănă la tine nu a fost aşa de deşteaptă, frumoasă, rafinată ca tine. Ești iubirea la care au visat toată viaţa. Singura lor iubire. Victimele au tendinţa de a înghiţi nemestecate toate aceste complimente pentru că, la urma urmei, cui nu-i place să i se spună astfel de lucruri frumoase? Şi nu îşi pun o întrebare simplă, de bun simţ: De ce mă flatează acest om atât de mult ?
Aceasta este, într-adevăr, prima întrebare pe care ar trebui să ţi-o pui când te simţi asediată ca o cetate, aşa cum se spune, de către oricine. Câţi oameni normali fac asta? Şi ce anume ai atât de special încât, dintre toţi oamenii de pe pământ, tu eşti cea mai frumoasă, mai sclipitoare şi atrăgătoare dintre toţi? Poate pentru că acest om are vreo intenţie cu bătaie lungă? Poate că le-a spus şi celorlalte femei importante din viaţa lui aceleaşi replici? Şi dacă da, de ce? Pentru a-ţi dovedi cât de absurdă este cucerirea de tip asediu şi de ce ar trebui să manifeşti atenţie sporită când dai peste aşa ceva, să analizăm următoarele exemple analoage. Le spunem copiilor noştri să nu se apropie de străinii care încearcă să-i ademenească cu vorbe frumoase şi dulciuri. Probabil că acesti indivizi sunt prădători sociali, pedofili. Dar de ce femeile mature acceptă asemenea complimente fără să se mire câtuşi de puţin? N-ar fi normal să aplice şi ele sfaturile pe care le dau copiilor lor?
Pentru a mai da încă un exemplu destul de comun: în anii ’70 foarte multe femei făceau autostopul şi nu se întrebau neapărat de ce acel străin e atât de drăguţ şi le ia cu maşina. De cele mai multe ori nu păţeau nimic, de multe ori da. Unele au fost luate cu maşina de prădători sociali, violatori sau chiar criminali, a căror amabilitate era doar o capcană. De aici se poate observa o regulă. Cei mai multi dintre oameni nu-şi asediază partenerii cu sentimente. Nu fac complimente în exces, nu fac promisiuni amoroase cu final fericit din primul moment, nu-ţi spun că esti iubirea vieţii lor fără ca măcar să te cunoască. Aceste tipare comportamentale ar trebui să dea de gândit deoarece sunt mijloace tipice de cucerire pentru prădători.
Psihopaţii recurg la asediul amoros drept nadă pentru a-şi prinde mai bine victimele în gheare. Complimentele, declaraţiile de dragoste şi întâlnirile romantice atrag şi leagă victima de ei. Procesul nu e reciproc. Deoarece psihopaţii se ataşează de victime fără a se implica emoţional, acestea leagă doar victima, nu şi prădătorul. Astfel de tehnici gonflează încrederea victimei şi o fac dependentă de sursa de complimente, de cuvinte şi gesturi romantice, de manifestările constante de „afecţiune” şi de sex. Dar numai o singură persoană – victima – face dragoste. Cealaltă – prădătorul – o cucereşte, o face dependentă de prezenţa şi aprobarea lui pentru ca mai târziu să o poată distruge. Acesta este principalul scop al psihopatului – să exercite control asupra ţintelor lui ca, în final, să le poată răni. Aşa cum foarte bine spunea Sandra Brown (n. red. nu acea Sandra Brown), relaţia de tip psihopat este „o relaţie inevitabil dăunătoare”.
Când victimele se află încă faza idilică a legăturii de tip psihopat, le vine foarte greu să creadă că persoana care pare să le curteze şi să le iubească atât de mult, cel care pretinde că le adoră, intenţionează să le folosească, să le controleze şi, în final, să le distrugă. Pe măsură ce relaţia cu un psihopat evoluează, acest scop ascuns devine tot mai vizibil. El începe să te facă să te concentrezi tot mai mult pe slăbiciunile tale. Începe sâ-ţi aducă la cunoştinţă criticile enunţate de alţii (probabil) la adresa ta astfel încât să te focusezi pe ele. La început criticile nu vin de la el (probabil). Vin din partea colegilor sau prietenilor tăi sau a membrilor familiei lui. Poate ar trebui să mergi mai mult la sală. Sau să mai slăbeşti. Sau nu te fardezi corect. Sau nu ai un CV destul de impresionant. Sau nu mai eşti la fel de sexy pentru el. Puţin câte puţin, cu fiecare critică, psihopatul îţi subminează propria valoare. Procesul se poate desfăşura în câteva luni sau poate fi dureros de încet şi gradual, pe parcursul mai multor ani. Oricum ar fi, este extrem de eficient. Eşti deja foarte obişnuită cu complimentele şi validarea pe care ţi le oferă. Ce faci atât de greşit încât nu le mai primeşti? Începi să-ţi pierzi încrederea în tine şi chiar să te îndoieşti de propria persoană. Faci tot ce poţi pentru a-i recâştiga aprobarea şi adoraţia. Şi „iubirea”.
Morala acestei poveşti? Dacă cineva este prea entuziast şi exagerează cu complimentele şi atenţia la începutul unei relaţii, e un semn că urmează un parcurs deloc domol, marcat de critici şi manipulare. Când începi să te simţi copleşită de iubirea cuiva nu te întreba cum de eşti atât de norocoasă. Întreaba-te ce vrea omul acesta de la tine. Într-o relaţie de tip psihopat, faza de idealizare, cu complimente şi declaraţii fierbinţi de iubire, este, de departe, cea mai periculoasă deoarece reprezintă momentul în care un psihopat creează cadrul propice ancorării stimei tale de sine de părerea lui. O dată ce a realizat acest lucru, te va determina, pas cu pas şi constant, să-i accepţi criticile din ce in ce mai virulente, să te lepezi, puţin câte puţin, de identitatea proprie şi de stima de sine. În cele din urmă, acest lucru se întâmplă în orice relaţie cu un psihopat. Nu vei ajunge să fii excepţia care confirmă regula. Nimeni nu poate dovedi că a fost „marea iubire” a unui psihopat, indiferent cât de mult a fost curtată şi câte declaraţii a primit la început.
Traducerea și adaptarea, Liliana Bogatu
Pe Claudia o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Îi zici destin, o faci. Și apoi?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
