Vă propun un exercițiu de imaginație.
Imaginați-vă că într-o țară al cărei nume începe cu A și se termină cu geria, într-un sat, o fată de vreo 17 trăiește cu mama și surorile ei. Nu, nu și cu tatăl lor, pentru că tatăl locuiește în F*anța și e recăsătorit cu o româncă. Într-o zi frumoasă, pe malul mării și mai frumoase, această copilă e violată de un grup de consăteni. Să le spunem violatorii din A*geria.
Unde să se ducă fata, dacă nu la familia ei formată din mamă și surori? Familie care nu doar că nu îi înțelege suferința, ci o bate și o transformă într-o paria.
Nemaiputând suporta umilințele și starea conflictuală, această copilă, minoră (foarte important. Vă rog să vă imaginați că e minoră) se ia într-o zi și fuge de acasă. În F*anța nu poate ajunge pentru că tatăl ei, continuăm să ne imaginăm, i-a procurat la un momentdat un pașaport fals, încercând cu disperare să o aducă alături de el. Nu i-a ieșit. I-au prins. Vă rog să țineți minte că tatăl a fost cel care a procurat pașaportul fals, fata fiind în vremea aceea și mai minoră decât la momentul violului.
Așa că se ia minora și fuge. Unde? În România. Știa că mama ei vitregă, pe care nu o văzuse niciodată, avea niște rude aici. Erau singura ei salvare. Iar ea trebuia salvată. De familia ei, în primul rând. Așa că reușește, habar nu am cum, dar ne putem imagina, să ajungă în București. Aici e prinsă și trimisă la Timișoara, unde există un loc dedicat acestor persoane.
Fata e nemaipomenit de fericită. Vizualizați, da? Copil, singur, fără familie, într-o țară străină, unde nu cunoaște pe nimeni, e nespus de fericit. Într-un an, învață limba la perfecție. Se angajează. Câștigă vreo opt milioane. Continuă să fie nespus de fericită. Primește, din partea centrului, o locuință doar pentru ea. Își face planuri. Vrea să se înscrie la facultate. Nu mai vrea să plece din România. Poate doar la tatăl ei, când va fi fost posibil. Dar în sfârșit are liniște. Nimeni nu o bate, învinovățește și blamează pentru că, de fapt, e nevinovată. Începe să facă bijuterii, cu mâinile ei. Mai vinde pe ici colo. Nu vrea nimic. Totul îi e îndeajuns. Și mulțumește. Că are un acoperiș, un pământ care a adoptat-o, prieteni care îi vorbesc și o ajută.
Și cum trăia ea așa, fericită, cu visurile în spinare, vin într-o zi mascații și o urcă în dubă. Fără haine, fără nimic. Nimeni nu știe de ce. Fata era deja majoră. Și chiar așa, nici chiar ea nu știe de ce. I se bălmăjesc răspunsuri. Zvonurile spun că motivul ar fi fost pașaportul fals pe care i-l făcuse tatăl ei. Dar, până la urmă, cine știe? Eu știu doar că s-a făcut o nedreptate.
Așa că fata s-a reîntors în A*geria, unde e tristă și nefericită. Iar singurul ei gând e să reușească să ajungă la tatăl ei. Sper că așa va fi. Dar, până atunci, mai are multe de tras. Pentru că…? Pentru că e femeie și pentru că a fost violată, ceea ce a adus rușine familiei.
Și acum, poți să repeți, te rog? Cât de grea spuneai că e viața ta?
Pe Ioana o găsiți și aici.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.