Nu ai de unde să știi ce-ți rezervă destinul. Accepți provocările. Vreau să vă relatez totul cât mai simplu, fără figuri de stil și fraze încârligate.
Eu nu aveam de gând să rămân în orașul cu zece locuitori. Venisem din tărâmul cu șapte coline, unde, noaptea, se vede talpa lui Dumnezeu. Abia terminasem cursurile de actorie. Aveam o înfățișare agreabilă, așa că nu duceam lipsă de admiratori.
Pe el l-am întâlnit la o cafenea. Peste o săptămână, m-a cerut de nevastă. Măritișul îmi părea o prostie fără de margini, dar îmi doream sa fiu la casa mea, cum își dorește avarul luna de pe cer. Plângea cu lacrimi imense, iar declarațiile lui întreceau scenele pasionale din filme. Când m-a luat în brațe și a pășit peste prag, toată lumea a aplaudat, concluzionând că armonia noastră va fi durabilă.
El s-a apropiat și mi-a șoptit: ”Acum îmi porți numele, dacă nu mă asculți, te ia dracul!”. Pe mine m-au trecut fiorii, dar am continuat să zâmbesc. Destinul mă pocnise violent în moalele capului. Viața noastră a început cu dispute nerezonabile în diminețile în care nu avea niciun chef să meargă la slujbă. Bombănea ce bombănea, apoi trântea ușa și se întorcea seara. Beat criță. După o lună mi-a mărturisit că serviciul nu a existat niciodată. Stătuse zile la rând prin crâșmele de pe la marginea orașului.
Nu aveam bani de mâncare, asta era realitatea pe care trebuia s-o admit, zicea el răspicat, lovind bărbătește, cu pumnul în masa de sticlă. ”Dar mâncare să faci, că eu de asta m-am însurat!”, zicea dumnealui, cu o mină care nu prevestea nimic bun.
Hm. Am început să caut salvarea. Dar, uneori, fugind de un rău, te arunci în gol. Așa m-am agățat de primul venit. Al doilea venit, cum s-ar spune.
Unii cred că e ușor să înșeli. Pentru mine a fost un calvar. Înșelatul așteaptă cu brațele cruce. Se vaită și acuză. Cel care înșală are insomnii, procese de conștiință, spaime, ezitări și regrete. Privitul drept în ochi devine cea mai mare corvoadă. Al doilea îmi promisese că o să mă scape de nebun. Așa-l socoteam. ”Nebun” i se potrivea mai ales când i se părea că toți copacii sunt oameni. Cu alcoolul nu poți face decât târguri care să te arunce în hău.
Totul a fost bine, până când m-am hotărât să mărturisesc. Atunci mi-a zis că el nu are nevastă de lăsat, că mă iartă, dar nu-mi cere decât să nu-l mai văd pe ticălos, care, oricum, își va primi pedeapsa.
Eram pe stradă, tocmai primisem un buchet de trandafiri, drept recompensă pentru că m-am făcut fată cuminte. Trandafirii îi cumpărase din banii mei. Îmi vândusem lănțișorul dăruit de bunica. Atunci a apărut al doilea. Salvatorul. Mi-a luat florile, mi le-a trântit pe asfalt și le-a călcat în picioare. ”Acuma vii cu mine!”, a strigat furios. Amândoi mă trăgeau de mâini, unul de-o mână, altul de cealaltă. M-am smuls cu toată puterea și am reușit să fug. Amintirea asta e ca o pânză de păianjen. Îmi cereau să aleg.
Un an a durat toată nebunia. Un an am fugit de la unul la altul. Un an am fugit de mine însămi. La divorț, au apărut și martorii care ziceau că am fost desfrânată. Eu nu-mi doream decât să se termite totul mai repede, ca să-mi pot vedea de viața mea, de actorie și să pot înțelege adevărata dragoste. Pe unde Dumnezeu se afla. Cel de-al doilea m-a părăsit după un an. Îmi repeta în fiecare zi că nu are încredere în femeile care își trădează bărbatul. ”Iar tu ți-ai tradus bărbatul cu mine!”, judeca. Aha, plonjasem într-un rău la fel de mare ca primul. Așa se întâmplă când ești într-o continuă fugă. Deschizi o ușă, închizi o ușă și ajungi tot acolo.
Un timp, am suferit de misandrie. Am umblat singură prin lume, peste mări și oceane, peste țări și zări. Un timp, doar mi-am visat viața. Acum îi învăț pe alții să fie sinceri când trădează. Înșelatul nu e de nasul oricui. Pentru asta ai nevoie de putere, de o inimă mare în care să poți primi pietre. Să înșeli este o artă. Ca mersul pe mărgelele rupte din șiragul de mătănii. Ca dansul pe frânghie. Deschizi o ușă, închizi o ușă și ajungi tot acolo.
Pe Mălina o găsiți și aici.
Citiţi şi
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
