Îți amintești de mucul de țigară stins în grabă în curtea liceului? De mirosul de tutun păstrat între degete până seara și teama de a nu fi prinsă? Chicotești cu buzele țuguiate și privirea într-o parte la auzul melodiei senzuale, înfiptă adânc în trompa lui Eustachio cel juvenil? Îți ard tălpile de nerăbdare să alergi iar pe nisipul doldora de ziare, scoici și sticle răsfirate, fără bocanci? Murmuri în gând un vers din imnul de vară al generației cu cheie la gleznă sau la gât?
Au zburătăcit anii peste chipul tău. Ai devenit serioasă, și femeie, și poate… o doamnă. Soție sau mamă. Nevastă sau amantă. Manager sau casnică. Politician sau liber-profesionistă. Ți-ai încărcat desaga cu o sumedenie de sarcini și măști sociale pe care le porți zi de zi, una câte una. Cu un zel conștiincios și demn de atârnat pe pereții cu diplome și autorizații de funcționare. Devii un brevet sau chiar o marcă comercială în toată regula, în deplina ta frumusețe coaptă, cu trudă. Că ești încă al naibii de frumoasă, femeie! Ești mândră-toată de fiecare prunc pe care îl crești cu dăruire și iubire, de fiecare loc de muncă obținut pe barba ta. Ba chiar de noile tale rețete de tort aniversar, meșterit noaptea, după serviciu. Zâmbești semeț chiar dacă te mustră stomacul, pârlit la foc molcom de când partenerul te înșală cu colega de birou. Scotocești peste tot după pagina rufoasă în care mâzgăleai afirmațiile matinale – pentru împrospătarea părții neutilizate a creierului. Refaci machiajul zdrelit de lacrimile scurse de la ultima migrenă existențială, grație examenului de promovare în funcție.
©Jack Vettriano
Mă trezesc, femeie, într-o faină dimineață, cu un număr lipit de frunte: îmi marchează etatea, în ani – în amonte, către un nou prefix. Who the fuck is Alice? îmi sună delicios în minte. Alarma de la telefon nu reușește să-mi perturbe bioritmul. Ignor cu nonșalanță zgomotul urbei de plumb. Cafeaua sfârâie în ibric și îmi imaginez că-și fâțâie tacticos fundul prin nisip. Fierbe! Parfumul norilor e incomparabil mai ațâțător decât cel dintr-o sticluță fițoasă, cu pompon și fâs. Ridic mâna leneș și prind de coadă un nor, în formă de mâță cu ochi de vultur. Pufnesc amuzată de șuvița mea de păr albit pe care m-am supărat teribil anul trecut și am mascat-o cu repeziciune la salon. În nuanțe de apus. Acum, mai poate aștepta câteva săptămâni. E chiar simpatică, surioară!
Izbucnesc în râs adolescentin când mă revăd în poze alb-negru, apoi trecând în fața mea pe trotuar, înțolită în rochia nouă cu imprimeu cu rândunici și franjuri în stil boem. Îmi arunc cu nonșalanță elegantă sandalele cu toc de 12. Înșfac de barete espadrilele cu talpă ortopedică din șnur catifelat, îmi mângâie gleznele. Îmi pun ochelarii de soare care mă fac să zumzăi sau să arăt ca o muscă amețită de vânt. Cu o acadea înfiptă în colțul gurii, mă așez pe iarbă și încep să tastez un sms prietenei de peste ocean. Taman ce-a spart ceașca plină cu cafea peste manuscrisul jurnalului meu. O potolesc, nu face nimic, am păstrat o copie sub cheie la mine sub birou. De zile albastre. Mi-am cumpărat și un jurnal nou, cu imprimeuri cu elefanți. Mă atrage să îl mâzgălesc ștrengărește și mă pornesc să concep agenda de lucru cu mine. Un soi de îndemnuri cotidiene pentru crearea fiecărei ZILE cu bucurie, fie-ce-o-mai-fi…
LUCRURI MUSAI-DE-FĂCUT PENTRU COMBATAREA BANALITĂȚII:
- Trezește-te cu visul în gând, pune-l frumușel în buzunarul de la piept și poartă-l cu tine peste zi.
- Alintă-ți simțurile! Din toate câte-un strop! (Ceașca-de-cadou, cu cafea și sirop de lavandă. Parfumul de Joi asortat la rochița cu maci. CD-ul cu Bob Dylan pe drumul către supermarket. Albastrul-portocaliu al apusului de iulie. Mâna fină mângâiată cu ulei de migdale.) Și desigur: Încrede-te mereu în cel de-al 6-lea – instinctul tău de Sherlock Holmes!
- Muncește inimos, ca și cum te-ai juca și joacă-te mereu cu seriozitate, ca și cum asta îți aduce leafa lunară!
- Învață lecțiile autentice de supraviețuire cu zâmbete de la copii. Acordă-le toată atenția și tratează-le povețele cu cea mai mare implicare. Sunt maeștri în arta Jocului de-a viața, fără mișto!
- Îngrijește-ți corpul și mintea cu cele mai „scumpe” alifii, medicamente și alimente – doar cele care-ți priesc și îți aduc stare de bine și confort.
- Prețuiește fiecare clipă cu cei dragi inimii tale, părinți, frați, prieteni, copii, căței, purcei, furnici. Nu e nevoie să stai nas în nas ca să îi simți aproape și să faci transfuzie de Iubire. Primește și dă mai departe! Alege cu cine îți fluturi timpul prețios, fără să fii nevoită să tragi șireturile de la ghetele celor cu care nu zumzăi pe aceeași frecvență.
- Iar la final de săptămână, că Dumnezeu a creat duminica pentru odihnă, LENEVEȘTE! Nu… n-am zis cum. Alege după bunul plac. Ce-ți place, ce te încântă, ce poftești sau ce te animă!
Schimbă macazul și roata-mprejur, către sinceritate! Așa-i că te simți mai femeie, mai OM, mai comme il faut… mai tot ce trebuie, dar mai puțin banală?
Pe Ioana o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
