Se băteau în plină stradă, ziua în amiaza mare, în fața spitalului. Pline de sânge, cu părul vâlvoi de la atâta smotoceală, își strigau una alteia toate cuvintele triviale pe care au avut șansa de-a le învăța din copilărie până acum.
Altă stație de microbuz nu era mai aproape, așa că, dacă erai pieton, erai obligat să asiști la păruiala lor prostească. Întotdeauna m-au amuzat femeile care se bat, mai ales pentru un bărbat; sunt atât de stângace, urâte și lipsite de demnitate!
”Fă, mai bine îl văd mort, panaramo! Numai cu tine să nu fie! Zici că ești prietena mea? Nenorocito!”, striga una dintre ele, încercând să-și smulgă șuvițele de păr roșu din mâinile rivalei. Și iarăși pumni, palme, zgârieturi, picioare și înjurături.
Nu mă pot abține să nu le privesc. Unghii false, lungi cât o zi de post, păr vopsit în culori aprinse și îmbrăcate în trening: una în roz, cealaltă în verde neon. Poșetele, care probabil ar fi trebuit să se asorteze ținutei, sunt aruncate pe jos, uitate deocamdată în învălmășeală.
”Oare cum o fi bărbatul pentru care se bat?”, mă întreb. N-am timp să-mi pun imaginația la lucru, întrucât vine microbuzul și trebuie să plec, lăsându-le pe doamne să-și continue scandalul.
Două zile mai târziu, în drum spre casă, urcă în microbuz două femei îmbrăcate în negru. Cea mai tânără nu pare să aibă 30 de ani. E frumoasă, slabă, trasă la față și cu ochii înroșiți de plâns. Se sprijină pe brațul celei mai în vârstă, care pare să poarte pe umerii mici suferința întregii lumi.
”Mamă, ce mă fac acum? Cum o să le spun copiilor că nu mai e? Nu mai au tată. Eu nu mai am soț. Tu nu mai ai băiat. Ce o să se aleagă de noi? Doamne! Ce ne facem, mamă? Mai bine îl știam la alta, poate nu durea atât de tare. Mai bine mă înșela decât să știu că e mort”, murmura tânăra femeie, plângând încetișor.
”Ne descurcăm noi cumva, draga mea. Vă am pe voi și pe copiii voștri. Tot avem o parte din el, nu?”, încearcă bătrâna s-o consoleze, luând-o în brațe și ținând-o strâns minute în șir.
Fără să vreau, îmi amintesc de cele două femei care se băteau pentru bărbatul lor: ”Mai bine îl văd mort, fă, decât să fie cu tine!”.
Guest post by Anamaria Sanda
Citiţi şi
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
