Dacă ar fi să te asemuiesc cu un copac, ai fi salcâm. Atâta floare şi atâţia spini… Ai fost miner, ai fost şofer de camioane, ai fost la Canal, ai fost şofer de autobuz până la bine-meritata, dar amărâta, pensie.
Ce blândă grijă ai avut de noi, cum ne-ai iubit şi ne-ai dăruit din anii dumitale, muncă şi timp!
Eram în clasa întâi, când nu ştiam bine cum stă treaba cu: “Ana are mere”. Matale, după ce veneai de la muncă, îmi spuneai:
– Hai, Tim, să te învăţ!
Nu ştiu de ce-mi spuneai Tim, ai spus că ăsta ar fi fost primul meu cuvânt.
-Ra-mu-ră… spuneam eu cu voce plăpândă şi bălaie.
Matale aşteptai tăcut să repet pe de-a întregul ce am silabisit.
Mă frământam cu gândul meu micuţ şi mă pierdeam de ruşine.
-Creangă! spuneam scurt şi răspicat.
-Măi, fată, ce-i cu tine, dormi? aşa mă dojeneai atunci
La aritmetică era mult de muncă: înmulţiri şi împărţiri epuizante, adunări şi scăderi înşelătoare.
Când eram bolnăvioară, că am fost un copil bicisnic tare, îmi aduceai compot să-mi treacă setea. Ştiai că-mi place de vişine şi căutai în tot oraşul până găseai. Şi eu îţi făceam bucurii când veneam acasă numai cu note de zece.
pictură de Alexander Shilov
Te-a ţinut Dumnezeu sănătos să ne faci casă şi să ne scoţi din Alcatraz-ul ăla de bloc-turn unde stăteam închişi ca pisicile sălbatice. Ne-aţi crescut pe toţi cinci, matale şi mama, cu atâta grijă şi acum aţi rămas atât de singuri. Mă simt vinovată, dar acum, la rândul meu, am de învăţat a scrie şi a socoti, am de pus comprese şi de cumpărat compot. Te imit atât de bine, tată.
După ce m-am măritat şi ai aflat că am luat-o peste ochi, ai spus că vii să îl omori. ”Lasă tată,mă descurc!”, ţi-am zis minţind cu neruşinare. Ai strâns din dinţi şi ai răbdat, dar mă întrebi întruna:” E bine cu tine?” E bine, tată, e bine, îţi spun.
Acum ai boli de oase şi te dor tare “ciolanele astea bătrâne”, mi-ai spus că nu prea mai suporţi. Îmi pare atât de rău că nu te pot ajuta.
Mă rog să fii sănătos, ai nepot de 18 ani ce te adoră la fel cum te ador şi eu. Ştiu că nu se poate să trăieşti veşnic, dar în veşnicie tot tatăl meu aş vrea să fii şi eu, Tim a dumitale, să rămân.
Cu drag, tată. Copchiliţa ce ţi-a furat ochii albaştri sunt.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.