Să nu-mi spuneţi că bat câmpii. Anul acesta nu am văzut albine ca în anii trecuţi. Păpădie a fost puzderie şi alta nu, salcâmii au împodobit şi înmiresmat anticamera Raiului, unde cărăbuşii de aramă aşteptau spovedania Lumii.
Acum au început a crăpa bujorii dolofani. Iasomia împrăştie dâre fine de dulceaţă amăruie. Cauţi prin aer cu nasul, amuşinând un fel de Via Dolorosa, închizi ochii, dai capul pe spate a desfătare.
Ahhh, Viaţă, ce frumoasă eşti!
Golden ratio ţi se dezvăluie într-o floare a soarelui, ori într-o scoică, ori într-o carapace lepădată de melc. E în lanţul tău ADN, ba chiar e pe şi în trupul tău, e matriţa perfecţiunii şi continuităţii.
Cum să trăieşti doar în betoane? Cum să nu vadă ochii tăi verde, cum să nu audă urechile tale susur de izvor rece ca gheaţa? Să stai tolănit într-o poiană, înconjurat de stejari seculari, să ţi se caţere furnici pe picioare şi tu să le spui adunându-le în pumn: ”Jos cu voi, neobrăzatelor!”
Şi apoi, când dai cu ochii de un fluture albastru să-i admiri, mut de uimire, frumuseţea. Să-ţi faci din catapeteasma cerului coroniţă de nouri, să te crezi Împărăteasă a Lumii, pentru că TU chiar eşti aşa. Dacă ai primit în căuşul sufletului tău înţelepciunea de a vedea frumosul, eşti un om împlinit. Îţi dai seama că toate astea nu costă niciun leu, îţi sunt date gratuit.
Să trăieşti dându-ţi seama că nu tu ai dresat câinele să se gudure pe lângă tine, nici pisica să te soarbă din ochii. Ei au simţit că ai portiţa inimii deschisă, şi şi-au băgat boticul umed în ograda ta.
Particula Lui Dumnezeu nu-i în tunelul rece de beton. Nu, ea clipoceşte în Iubire, că din iubire – zâmbeşti şi din iubire – alini.
Să treci cu iubire dincolo de graniţa familiei tale, să iubeşti Lumea. Să nu-ţi doreşti să-ţi duci copiii la zoo, ci să vă uitaţi împreună pe National Geographic, unde animalele sunt libere să trăiască, nu închise să aducă bani.
Cum vă spuneam, nu mai sunt albine ca înainte-vreme. În agricultură se foloseşte mult ierbicidul şi azotul, soluţii pentru gândacii de Colorado. Mâncăm fără măsură şi aruncăm tone de hrană. Am văzut copii scheletici şi le-am arătat copiilor mei:” Vedeţi? Preţuiţi natura, fiţi buni. Alţii nici apă nu au să bea.”
Se spune că al III-lea Război Mondial ar fi pe cale să înceapă, stăm ca pe un butoi de pulbere. Omul a inventat bomba atomică, a şi folosit-o cu câteva ocazii. Reactoare nucleare produc energie să, şi să, şi să…
Avea dreptate Nichita Stănescu: ”Nu există o Hiroshimă a cailor”, în poezia ”Nu există”.
Uitaţi-vă la filmuleţul ăsta. Ce poate fi mai minunat? Ce mai căutăm şi ce mai vrem? Ce nu ne-a dat Bunul Dumnezeu?
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Singura frumusețe care nu dispare niciodată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
