Îl iubeam mult. Era slab și înalt, cu ochii verzi, ochi cum nu aveam să mai văd vreodată. Îmi spunea că sunt o prințesă. Tata.
Aveam 16 ani când s-a așezat pe scaun, trist, și mi-a spus: “Sunt bolnav”. “Ce ai, tată?”, m-am speriat eu. “Mă doare inima!”, a răspuns. Eu am îndreptat palma mică în dreptul inimii tatei, fără să pricep. Ce frumos vorbea tata în biserică, vorbe meșteșugite, care îți pătrundeau în vene. Oamenii îl ascultau vrăjiți.
Apoi tata a început să fie din ce în ce mai abătut. “Vreau să mor!”, mi-a spus când, tremurând, încercam să-l dau jos din ștreang. O dată, de două ori, de trei ori. Într-o zi, doctorul, ștergând praful strâns pe o carte, fără să mă privească, mi-a zis: “Oricum o va face. Mai devreme sau mai târziu, o va face”.
Tata. Fragil pe dinăuntru, ca o pasăre rănită. “Trăiește pentru mine, tată”, îl rugam. N-a putut. Când a făcut gestul acela, teribil, și dus a fost pentru totdeauna, m-am înfuriat că nu m-a iubit destul. Și gloata care striga: “Fără preot, fără preot!”. Și eu, târându-mă în urma sicriului, înmormântat undeva, la marginea pădurii. Zeci de frunze moarte pe tălpi! Mi-a trebuit o viață să pricep cât suferea și cât mă iubise.
Apoi l-am căutat în toți bărbații cu ochii verzi pe care i-am întâlnit, m-am oprit fermecată ori de câte ori mi se spunea “prințesă“. De sute, de mii de ori m-am privit în oglindă, speriată că seamăn cu tata. Un timp, oamenii șușoteau, zicându-mi “fata nebunului”. Acum pot să scriu această istorisire, eliberându-mă de trecut.
Oricum, când se sinucide un om, tata moare pentru mine din nou. Dar pot să-i mulțumesc tatei pentru splendoarea cuvintelor, pentru inima pe care mi-a dat-o. Tată, au trecut anii! Lumea nu s-a schimbat. Te așează la zid, dacă nu ești puternic. Nu mi-e rușine că sunt fata nebunului. Rămâi cel mai frumos om din viața mea. Uneori și pe mine mă doare inima. Atunci scriu. E arma păstrată de la tine. E arma nefolosită de tine. Știu că în felul acesta și tu, tată, trăiești. Să fii uman nu este la îndemâna oricui. Într -un fel, eu am și astăzi 16 ani.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.