În dimineața asta am ales să îndrept puterea cuvintelor mele, bine structurate într-un scurt mesaj aruncat direct și fără milă în direcția „nepoftitelor” care îmi vizitează profilul, chiar dacă nu sunt în lista mea de prieteni și mai ales pentru că nu au sentimente cel puțin de respect în ceea ce mă privește, fiind însă interesate de tot ce scriu și tot ce am de zis sau arătat.
Mesajul începea așa: “Deși nu sunteți în lista mea de prieteni, îmi urmăriți activitățile și asta mă bucură. Sunt mai bogată în cuvinte și asta vă înnebunește. În schimb, la voi e sărăcie, lipsă de educație, lipsă de ortografie, selfie-uri cu etalări de rochii prea scurte și prea vulgare, invers proporționale cu statutul de “doamne” pe care îl pretindeți…”
Mesajul mai are o completare, dar deschid aici niște paranteze și reiau tot un articol de al meu mai vechi care detaliază ideea „doamnei”: „Nu ești o doamnă doar pentru că împrumuți personalitate de la hainele pe care le îmbraci. Nu, nu ești o doamnă dacă porți la braț o geantă scumpă pe care o etalezi aproape ostentativ. Nu te pot ridica la acest statut nici mii de vizite la coafor. Nu atât timp cât ai sufletul plin de „fudulie” și prost gust. Și nu, nu ești o doamnă când arunci cu vorbe impertinente în oamenii de lângă tine sau când le intri în suflet, încălțată, cu tălpile murdare și calci peste tot. Nu ești o doamnă când îți cumperi diplome, dar nu știi cum sună și cum se scrie corect limba română. Când nu îl respecți pe Eminescu, pe Vieru sau când nu știi cine a fost Păunescu. Doamnă devii. Când crești frumos, când ai parte de educație și ești învățată ce este respectul față de cei mai puțin norocoși ca tine.”
Închid parantezele și revin la continuarea mesajului de azi: ”… Aur la gât, la urechi, la mâini și la degete, asemenea unui brad împodobit fără gust”. Dar nu întotdeauna ce e mai mult e și mai bine. Exact la subiect, proverbul: “Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul”. Poate sunt un pic rea, dar unele lucruri trebuie spuse direct ca să se înțeleagă. La mintea unora nu ajunge prin apropouri”.
Așa se termina mesajul meu direct și răspicat, iar reacțiile nu s-au lăsat așteptate. Semn că mai sunt persoane care mă aprobă, care duc și ei, la rândul lor, lupte crâncene cu astfel de personaje, care, până la urmă, nu ar deranja pe nimeni dacă ar sta în banca lor, să fie neutri.
Mie îmi place vorba asta ”dacă nu poți face bine, măcar nu face rău”.
Sau câteva rânduri desprinse dintr-o poezie de a mea:
”Cum poți să judeci,
când îți știi propriile greșeli?
Nu-l „murdări” pe Mâine,
Mai bine „curăță-l” pe Ieri.”
De la ideea asta am pornit și am hotărât să zic lucrurilor pe nume referitor la acest subiect.
Și, după cum ziceam, reacțiile au fost… au fost destule.
De la una din reacții se naște și acest articol, mai bine așezat.
O prietenă de-ale mele a vrut o continuare… și eu cu mare drag mă exprim, mai ales atunci când sunt rugată.
Articolul ăsta nu vrea să atingă nici un fel de răutate sau frustrare, ci, dimpotrivă, să stopeze un pic sufletele astea ranchiunoase și invidioase.
Peace!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
