E frumoasă Andreea. Are un păr care îi curge pe umeri, dar nu așa la întâmplare, ci cum vrea el. Pentru că are personalitate. De altfel, ca tot ceea ce deține Andreea la purtător. Se știe frumos și se arată în toată splendoarea lui. E negru, lung și buclat. Atât de frumos buclat, încât nu m-am putut abține să o întreb: ”E natural?”. Mi-a zâmbit, cu puțin mister și un strop de vinovăție în colțul gurii, ca o fetiță pe care tocmai ai prins-o furând dulceață din cămară: ”Nu chiar. Bigudiuri calde. Mi le-a făcut cadou mama acum foarte mulți ani. Dar nu le-am folosit până acum”. Îi e atât de minunat părul, încât îți vine să îți treci mâna prin el și să îl mângâi până nu mai știi de el te mângâie pe tine ori tu pe el.
Are un trup de adolescentă Andeea. Cu talie subțire și șolduri îndeajuns de proeminente încât să îți dorești a-i ști secretul. Nu că ar avea vreunul. Natura și bucuria mișcării.
E divorțată Andreea. O minunăție de femeie, care își crește singură cei doi copii, frumoși de pică. I-a luat și s-a mutat în chirie. Nu a vrut nimic. Doar liniște. Multă liniște și veselie. Pentru că Andreea e toată suflet. I se citește în ochi, pe piele, în gesturi și vorbă. O vorbă energică, în care, dacă ești atent, poți să auzi accentul timid ardelenesc.
Nu știe ce e invidia ori bârfa. Se bucură de frumusețea oricui, oricând. Când vine înspre tine, îți smulge, cu zâmbetul ei, toată voioșia și viața pe care le ascunzi și ți le pune pe față. Nu îi poți rezista. Andreea te cucerește de la prima vorbă, prima privire. Și știți de ce? Pentru că îți e limpede și suflet. O vrei alături. La cafea, la cină, la shopping sau în vârf de munte. Știe, așa, instinctiv, când să tacă și când ai nevoie de o vorbă bună. Iar tu te bucuri. Pentru că tot ceea ce spune din inimă îi vine, fără vreo urmă de rațiune.
Și uite așa, frumoasă și îndrăgostită de viață, s-a luat Andreea de mânuță cu cei doi copii ai ei și a plecat din casă. A lăsat totul și s-a dus să trăiască. Cum știe ea mai bine. Fără limite ori prejudecăți. Ah, greșesc. A luat ceva. Bigudiurile calde. Pe care a învățat să le folosească după divorț. Multe a reînvățat Andreea să facă de când e singură. Să râdă, să danseze, să spună gânduri și emoții fără teamă, să îmbrățișeze cu toată ființa ei, să creadă și să spere. A învățat să iubească ceea ce alții ar fi urât visceral. Să înțeleagă și să accepte: ”După tot ce s-a întâmplat, eu îl iubesc, ca om. Îl înțeleg și am acceptat”.
A știut Andreea să își facă loc în viața ei. A trântit o ușă și a deschis-o pe cea mai importantă: aceea a trăirii. Într-un fel minunat, nici timpul, suferința ori frica, nu au schimbat-o. Poate doar un pic. Pentru că, dacă o privești adânc și atent în ochi, vezi o tristețe și nostalgie blândă, timidă, care nu încearcă în niciun fel să se strecoare în viața ei. Stau acolo, cuminți, fără să ceară ori să vrea. Sunt. Și atât.
Mi-e dragă Andreea, mai ales când merge. Parcă e o fetiță ce joacă mereu șotron. La fel și trăiește. Sărind dintr-un loc în altul, pentru a-l găsi pe cel potrivit, din propria-i viață.
Mignonă, slăbuță, că părul negru și buclat ce îi cade pe umerii mici, cu pulpă ce zvâcnește, e făcută pentru a fi strânsă la piept și iubită. Nu se teme Andreea că cineva va face asta într-o zi și sufletul îi va fi la vedere. Nuuuuu. Nici vorbă. Și pentru că ea nu știe altă cale în iubire, decât a dăruirii totale.
E o minune Andreea. Una apărută în viața mea pentru a mă învăța că, oricât de greu ar fi, poți alege mereu să zâmbești vieții, să o iei de braț și să plecați într-o plimbare lungă, prin toate parcurile orașului.
Pe Ioana o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
