Salut. Sunt Ioana și îmi place berea. Cel mai mult aia nefiltrată, la halbă. E proaspătă și există mari șanse ca a doua zi să nu mă doară capul. Îmi mai place, în ordinea numerelor de pe tricou: whiskey, vinul roșu sec și demisec, toamna și iarna, cel alb, primăvara și vara. Beau destul de des. Nu mult, că mă pilesc repede. Dar cu mare poftă. Fumez. Tata zice că prea mult. Mama zice că e bine atâta timp cât fac ce vreau. Eu zic că… ce știu eu? Îmi place și cu asta basta.
La mine în casă e mai mereu păr de câine, chiar dacă necuratul mă ispitește în fiecare zi să dau cu aspiratorul. Ah, ce chin! Ce jale! Nu îmi place deloc, dar chiar deloc, să calc și să spăl geamuri. Să duc gunoiul sau să spăl vase. Dacă stau să mă gândesc bine, nu cred că îmi place vreo activitate casnică. Aș putea să concurez fără probleme la Burlacu’ Anului. Mi se par abominabile aceste îndeletniciri. Am folosit cuvântul abominabil (ah, ce îmi place!) nu pentru că sunt deșteaptă, dar l-am învățat azi de la prietena mea care e și îmi place. E lung și greu. Tot ea a folosit odată cuvântul procrastinare. Eu încă mă chinuiesc să fac o propoziție cu el.
Vai, mie, sunt bondoacă și rotunjoară. Da, am ochi frumoși și sunt drăguță de la gât în sus. În rest, numa’ bună de rumenit. Dovada? Am 1.60 și vreo 59 de kile. La purtător. Mereu. Și încă ceva. Grav. Tare grav. Atât de grav de nu știu dacă să vă spun au ba. Urăsc să fac shopping. Să mă plimb ore întregi prin magazine și să aleg până culeg. Să petrec o eternitate în cabina de probă, unde transpir ca un cal și apoi să suport durerea infernală de picioare, care, inevitabil se umflă ca niște cartofi gata să îi pui în jar. Nu spun, situația materială mă ajută, obligându-mă să cumpăr doar ceea ce îmi trebuie.Una bucată, niciodată mai multe.
Dar știți ce? Mi-e drag de mine doar când sunt așa. Pe trotinetă, în blugi și teneșii în picioare, cu ghiozdan în spate și ruj Chanel pe buze. De fiecare dată când am încercat să devin altceva sau altcineva, pentru a plăcea, m-am transformat într-o femeie tristă, frustartă și ghionoaie, care habar nu mai știa cine este. Atât de dureros devenea încât, după un timp, îmi dădeam două palme, mă priveam în oglindă și îmi spuneam : ”Băi, fato! Tu ești extraordinară exact așa cum ești. Ești fericită când faci ce și cum vrei, fără să îți pese de ceea ce spun ori cred alții”. Și atunci îmi revin. Redevin femeia fericită, care cântă pe stradă, zâmbește necunoscuților, stă singură la o terasă, cu o bere în față și o carte bună în mână.
Iar dorința de a plăcea dăunează grav sănătății. De orice fel. Inclusiv celei fizice. Auziți aici. Într-un puseu de nerecunoaștere a propriei făpturi minunate care sunt, am petrecut ziua de ajun de Paște, din zori și până-n noapte, în picioare, trebăluind și gătind. Asta pentru ca fostul meu iubit să vadă că fată ca mine nu mai găsește el. M-am ales cu o lombosciatică frumoasă-frumoasă. Ca mine. Așa că vă las. Trebuie să intru la RMN.
Hai, noroc și încă un rând!
P.S. după RMN: Până la urmă tot răul spre bine. Am văzut luminița de la capătul capsulei, am făcut o retrospectivă a vieții mele nesăbuite, trebuind să stau acolo, nemișcată, vreo juma’ de oră și am fredonat niște cântece. Acum nu îmi mai e teamă de Ceasul Ceasurilor, că pot să îmi imaginez clar cum va fi. Sănătate!
Pe Ioana o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Tot ce ar trebui să știi atunci când te confrunți cu o hernie de disc
UMOR! Lucruri care sunt diferite în Europa (după americani)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
