Era prima mea iubire. Platonică. Noi studenți mediciniști, eu virgină. El… habar n-am de era virgin, că era ceaușism, eram închistați, blocați toți de educație și reguli cretine și nu vorbeam despre astea. Cred că majoritatea dezvirginărilor se petreceau pe tăcutelea, nediscutate, dând impresia lucrului venit de la sine, spontan, și mai cred că mulți din generația mea (azi 50 de ani) au rămas cu mii de fraze nespuse, fantezii neîmplinite și nedumeriri nedecontate. Dar, mă rog, fie ăsta cel mai mic bai al comunismului!
Înainte de a-mi continua perorația CATCHY, vă spun că-mi vine uneori să scriu o carte cu adevăruri rămase tabu, altele decât proza erotică sau cursurile Tantra Yoga. Mult mai adaptate adevărului cotidian, mult mai tehnic explicite și mult mai pe șleau. Dintr-o Sandra Brown nu poți aplica nimic în dormitor! Ea excită, (pe cine mai excită!), bătând câmpii cu grație. Iar până te faci specialist Tantra Yoga intri la menopauză. Sau rămâi singur în extazu-ți, fiindcă parteneru-i pilit după un meci Dinamo- Steaua. V-aș vorbi despre sexualitate, iubiri false, iubiri adevărate, orgolii, voluptatea averii, forța sau păguboșenia familiei, despre legendele orgasmelor muierești- puncte G sau clitoris, despre tot ceea ce stă-n “gușa și căpușa” miilor de tăcuți. Și știu SIGUR că stă! Poate o s-o și scriu, cartea asta. Dacă nu eu, azi matură, atunci cine naiba va avea așa o nerușinare s-o scrie? Boon. Revin la temă.
Mă îndrăgostisem fleașcă de cel mai păgubos interlocutor posibil. La fel de isteț ca mine dar, raportat la sexul lui, el mai frumos ca “băiat printre băieți”, decât eu “fată între fete”. Nu mult, dar FIX cât să facă jocul inegal. Pfff… știți cum era? O miime de gând. Miimea care făcea diferența. Pe atunci era mai onorant pentru mine să-l am eu pe el gagiu, decât invers. Și de-aci încep orgoliile, denumite generic “îndrăgosteală”.
După câteva luni bune de gagicăreală, (eram oficial împreună!), eu am ignorat semnalele clare că tipul ar plăcea-o pe alta. Mnoa… eram novice! Fiindcă, după el, am simțit semnalele chiar când nu erau decât în imaginația mea, darămite evidente! Așa că plecam eu prima, fără preaviz! Dar la nouășpe ani…
Finalul poveștii, care ne readuce la titlu, este acela că el mi-a mărturisit, părăsindu-mă:
– M-am îndrăgostit de o fată!
Posibil ca el să nu fi găsit cuvintele potrivite. Precis nu-i era nici lui confortabil să spună ce trebuie ca să scape de mine simplu și rapid. Era undeva prin zona gării Clujului, noaptea, septembrie, beznă, căldură mare, purtam o bluziță vernil- dantelă croșetată, eram bonzată tare, veneam de la Mamaia.
DAR!!! Lipsa cuvântului „ALTĂ” în contextul „m-am îndrăgostit de o fată”, (eu cruduță, însă riguroasă la vorbe), urma să fie explicația, niciodată dezvelită, a tuturor plecărilor mele ulterioare, de lângă bărbați care n-au priceput never ever de ce naiba am plecat. Și cât de simplu era! Plecam doar fiindcă mi se părea că au simptomele primului și singurului părăsitor al vieții mele, pe care le ignorasem de tâmpită (sau orgolioasă) ce am fost.
Pe Otilia o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Babygirl – Nicole Kidman într-un rol extraordinar
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
