Încă de pe băncile liceului, am reușit de unul singur, sau poate ajutat de niște oameni remarcabili, să fac o distincție conceptuală a oamenilor ce se înfățișau în fața mea, la catedră: profesori și dascăli. În prima categorie intrau oamenii care veneau la job, își făceau sau nu treaba, și apoi plecau acasă ca și cum ar fi asamblat o menghină pentru vânzare. Dar nu despre ei vreau să vorbesc, ci despre dascăli. Ăsta e cuvântul pe care îl am întipărit în minte de când eram plod, de la nașa mea, care era dăscăliță de română, de limba română.
Au trecut ceva ani de când am terminat cu școlile. Dar recent am avut onoarea să mă văd cu un dascăl, să stăm în tihnă la o țigară, deși doar eu eram ăla care fuma, și să povestim despre școala de azi. Păcatul este că, dincolo de tristețea pe care am trăit-o auzind relatările sale despre ce este școala în zilele noastre, asistăm pasivi la îndobitocirea unor generații care vor fi cândva poporul român. Desigur, acești tineri fac parte și în prezent din poporul român, dar mă gândesc la acele momente în care destinul milioanelor de cetățeni ai acestei țări va sta în pixul unor oameni fără repere. Make no mistake, nici azi nu stăm bine la capitoul ăsta, l-am avut pe Gigi membru în comisia juridică, însă cu toate astea, chiar dacă marginal, există niște oameni care țin un standard, reprezintă un reper, vin cu niște principii.
În societatea noastră atât de tehnologizată, în care informația se transmite instantaneu, copiii devin cauze pierdute, fiind lipsiți de repere. Este în van ca puștii să fie educați la școală, chiar imposibil. Nu, nu cred că asta e treaba unui dascăl, asta e treaba unui părinte. Dar mulți părinți nu sunt, sunt plecați în căpșunărit sau conduc afaceri care-i fac să uite că existența celor pe care i-au adus pe lume capătă un sens doar în măsura în care primesc o educație acasă. Nu este nici vina lor probabil, ci vina sistemului. Dar cine e sistemul ăsta? Sistemul e reprezentat tot de oameni…
Așadar, prin acest mecanism, se dublează rolul dascălului, care pe un salariu mizerabil își asumă responsabilitatea a sute de destine. Ambele categorii menționate mai sus au acest dublu rol. Este teribil, este trist și de neimaginat.
Cu siguranță că există și profesori care nu au ce căuta în fața unor tineri, fie ei elevi ori studenți, dar asta este tot o problemă sistemică. În suma de relatări descurajante despre ceea ce este școala în realitatea de azi, am pus pe nerăsuflate o întrebare: de ce mai rămâneți în învățământ? Răspunsul mi-a dat fiori: Eu cred în asta! Am rămas mut. Răspunsul ăsta atât de debordant de sincer mă face să cred că se mai poate, că încă există oameni speciali care merită toată aprecierea noastră, care cred în vocația lor și o cultivă în cel mai altruist mod.
Jos pălăria și la cât mai mulți astfel de oameni!
Citiţi şi
Lucrezi de acasă? Iată cum să îţi creezi spaţiul perfect pentru muncă
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
