Moto: We’ll live both fucking happily ever after
– Eşti incredibil.
– Pun pariu că asta le spui tuturor.
– Greşeşti! În loc să te simţi măgulit… la naiba!
– Poate maschez foarte bine…
– Nu ştiu…, nu mi te pot imagina în realitate deloc. Ştii cum te văd eu pe tine?… Dar nu te superi!
– De ce să mă supăr? Pot doar să râd de lipsa ta de imaginaţie.
– Ok, deci te văd aşa, foarte serios, gânditor.
– Ia, mai zi…; ai început catastrofal.
– Aşa…, din asta, aşa…, cu freză şi pulovăraş închis până la gât. Care nu râde niciodată.
– Da, am o slăbiciune pentru pulovere, dar numai modele rare. Hai, mai ai? Deci, ai nimerit una din şapte; du-te şi dă-ţi două palme.
– Iaaaaaaaaa; am spus şi eu părere de om nevinovat.
– Ruşinoase afirmaţii…
– Am zis că e o părere; da, e oarecum ironică, dar la modul amuzant. Insist, eşti un mister total!
– Păi, “nerd” nu am fost niciodată.
– Ştiu…; doar că eşti dubios de deştept ca să fii un golănaş, aşa…; ţi-am zis, eşti o enigmă…; şi nu poţi să mă condamni că nu pot să mi te imaginez, că nu laşi să transpire nimic.
– Păi, sunt o combinaţie între cele două; îmi place discreţia la nebunie; nu sunt deloc prost, dar am accente golăneşti, pe care încerc să le exprim cât mai elegant.
– Ştiuuuuuu, asta e evident, spune-mi ceva ce nu ştiu!
– Cum ar fi?
– Nu ştiu…, gândeşte-te…, ce te lasă inima şi discreţia!
– Cred că va trebui să revenim cândva la discuţia pe marginea tehnicii îmbrăţişării.
– De ce, ţi se pare că nu o stăpânesc?
– Nu ştiu…
– Păi, şi atunci, asupra cărui detaliu vrei să revenim, mai exact?
– Asupra sincronizării mişcărilor braţelor, a duratei, a intensităţii…
– Am înţeles, tu vrei să te învăţ cum se face…
– Zici? Înseamnă că dacă ne punem minţile împreună, scoatem un tratat…
– Ne şi tratăm experimental, în timp ce-l elaborăm?
– Ne tratăm profesionist, dacă e cazul, nu experimental…
– Doamne, ce perlă! Ce idioţenie am putut să dau.
– Văzuşi, a?
– Termină, că m-am înroşit…
– Dă-mi voie să nu te cred…
– Jur. Oricum, nu-mi schimb părerea despre tine, decât când o să faci ceva care să mă afecteze în mod direct… sau o crimă împotriva umanităţii.
– Promit să nu te las baltă în ziua nunţii, altceva nu ştiu ce aş putea face să te afecteze aşa tare…
– N-ai face asta. Trust me!
– Îmi place siguranţa ta.
– Pisi, ca să te iert pentru asta, “mă duci la Paris în uichend să îmi iau o gentuţă, ştiu io nişte băieţi care aduce din Italia.”
– Puiuț, cred că ai făcut “o eroare greşită”…
– Deci, iubi, de ce crezi, mă, tu asta?
– Ştii de ce, “suflețel”, pentru că dacă vrea fata poşetuţă, închiriem avionu’ lu’ Țiri’ şi dăm o fugă până la Milano, nu ne zgârcim, ca toţi ţăranii, la nimicuri d-astea…
– Mamă, iubi, ştiam io că “tu eşti băiat şmecher şi dă caracter, da´să moară cristalu’ meu jvarovschi din buric, dacă credeam că chiar atâta, ailaviu, pupici cu sclipici…”
– Păi, “se poate măi, iubi, doar mă ştii, ce dracu… nu eşti tu fata mea…, nu-ţi fac eu ţie toate poftele, tot ce-ţi doreşte inimioara?”
– Deci, “eşti cel mai maxim! Moare toate proastele, dacă ştie ce fermecător e iubitul meu…” Vagabondul vieţii mele, unde-ai plecat şi m-ai lăsat? Ştiam io că trebuie să mă combin cu un fotbalist!
– Vagabondu’ n-a plecat, dar e plin de nervi, că a avut o mică problemă cu calculatorul.
– Ok, mă duc să mă îmbrac sexi, să îţi fac un masaj erotico-calmant.
– Te pricepi?
– Pentru masaj normal sunt renumită…, erotic nu am făcut până acum, de ce să mint, dar ţinând cont că mă pricep la lucruri care se învârt în sfera asta…, rău nu cred că ţi-ar fi în mâinile mele.
– Doamne, ce reclamă deşănţată!
– Niciodată nu m-am priceput să mă laud.
– Dar nu ştiam că n-ai şi alte argumente pentru a calmă pe cineva, decât ăla cu masaju’ erotic…
– Ba da, am; cică aş fi femeia ideală, dar eu n-aplec urechea.
– Iubi, ce faci, iubi, mă simt ignorat…
– Hai, mă, pisi mic şi scump, te rog io, iartă-mă, ce pot să fac? Vrea băiatu’ o manea, după sufleţel?
– Vrea băiatu’, dar altceva…
– Orice pentru tine, eşti viaţa mea, se ştie…
– Bine, viaţa mea, stai că am puţină treabă.
– Deci, dragă iubi, “îţi scriu acest mesaj cu lacrimi în ochi fiindcă sufăr rău, ca tu nu mai mă iubeşti deloc şi m-ai uitat, fiindcă ştiu io că vorbeşti cu alte piţipoance, care are poze mai mişto pă feisbuc şi pe mine m-ai abandonat; şi, deci, io mă duc acasă să îmi pun o manea la casetofon şi să plâng. Te iubi mult şi te pup, chiar dacă te urăsc”
– De ce mă urăşti?
– Fiindcă nu mai mă iubeşti, n-auzi?!
– De unde rezultă că nu?
– Azi nu mi-ai zis decât de două ori. E clar, ceva se întâmplă.
– Te iubesc pân’ la Dumnezeu şi-o palmă mai sus…
– Cu un inel cu diamante în vârf?
– Io ştiu?… Vedem…
– Lasă, iubi, ca io te iau şi dacă îmi pui pe deget inelu’ de la cutia de bere; dragostea noastră ne-o apără de vânt şi ploi.
– Nu, iubi, o rezolvăm cu inelul, cum să nu…
– Iubi, ştii că eu sunt doar a ta; oricum, oricând, oriunde.
– Ştiu că nu poţi să stai fără mine, dar înţelege şi tu…
– Ce vrei mă, iubi, să mă fac, dacă tu eşti oxigenul meu, ştii că îmi place să stăm numa’ bot în bot, că aşa e iubirea, “mi-a zis mie fetele…”
– Dacă îşi baga cineva nasu’ prin contu’ meu…
– De ce, iubi? Iar îţi trimit panaramele poze despuiate? Deci, io, dacă mai prind pe una că te confundă cu Capatos, mă înfig în părul lor şi mătur cu ele pe jos.
– Băi, ce dialoguri am…; pline de substanţă şi maturitate împinse la extrem…
– Iubi, deci, de ce mă jicneşti, mă, nenorocitule care eşti?!
– Vezi, ba, iubi, că eşti tută?… păi, ce zic eu, şi tu ce-nţelegi?… “Şi-am zis bă, frate, că nu mă mai combin cu astea de la litere, limbi străine, jurnalism sau ştiinţe politice dar, deh…, sunt bune rău, ale dreacu’, cum sa rezişti tentaţiei, cum?…”
– Iubi, nesimporcule! Că fac o criză acum şi-mi pun fusta în cap; io sunt la jurnalism.
– Deci, deontoloagă; turcească mică ce eşti!…
– Ale tinereţii valuri; pupic; şi te rog frumos nu-ţi bate joc de pupicul meu sincer, bestie!
– Nu iubi, se poate?…
– Nicio iubi, m-a durut în sufleţel, se poate aşa ceva mă, iubi? Aici te pupa un om, nu latră un chihuahua.
– Sufleţelu’ să nu se mai alinte atât…
– Da, dar mă simţeam inhibată.
– De ce? De personalitatea mea debordantă?…
– Da, gen… adică nu ştiu cum să exprim, stai aşa să mă adun
– Nu pap oameni, dimpotrivă, îmi plac toţi, cu condiţia să nu fie proşti și/sau ticăloși.
– Mă fâstâcesc; mda, stai să îmi fixez ochelarii şi să îmi aranjez fusta.
– Ce ironică suntem, mai iubi…
– Nu iubi, dar aşa fac mereu când am emoţii; că tre’ să spun ceva important.
– Parcă ai ieşit de la şefu’ din birou…
– Iubiiiii…, nu fi pufi, nu fac io d-astea.
– Mai nesimţit eu aşa de felul meu…; ia zi! Ce tre’ să spui tu important? Ia!…
– Ba, iubi, te rog nu mai făcea mişto de mine, “ca io vreau să îţi spun acuma poate că cât te iubesc şi tu ai numai figuri pe creastă”
– Lasă, treci peste asta…, zi ce era important.
– Păi, ce, asta nu e important?
– Ba e, dar cred că era totuşi altceva…
– Da…, adică nu ştiu cât de important e, însă ca să ne înţelegem… Pur şi simplu nu ştiu de ce sunt aşa de dobitoacă când vorbesc cu tine, mă prostesc instant.
– Până aici nimic important…, mai e şi altceva?
– Nu, poţi să te duci la culcare dacă vrei.
– În 5 minute.
– Băi, e o aventură să vorbesc cu tine.
– Nu zău…
– Zău, pe bune.
– În ce sens?
– Mă trec transpiraţiile, tremur.
– Bine, treci și peste partea asta… Aşa păţesc toate…
– Ataaaaaaaaaaaaaaaaaaat! S-a terminat şmecheria cu tine, iubi; dracu mă puse să-ţi ridic mingea la fileu.
– Păi, dacă nu vrei să zici în ce constă aventura.
– Da mă, iubi, dar eu vorbesc serios, dacă tu faci pe niznaiul, e problema ta, chiar am emoţii, mă pierd când vorbesc cu tine.
– Ia vorbeşte serios şi repetă asta! Hai, nu te prosti mai mult decât îţi stă bine.
– Da’ ce crezi iubi, ca io am celulită şi sânii lăsaţi, ca toate alea?… Sunt o divă şi în pijamale!
– Păi, tocmai d-aia, iubi, nu mai dormeam eu noaptea, te visam…
– Haide iubi, nu fi nebun, cum dracu să mă visezi, dacă vin acum lângă tine?
– Ai vrea eu…
– Tu lasă geamu’ deschis şi încălzeşte locul, că eu acum sar în bascheţi.
– Vrăjitoareo…
– “Zână” nu nimerişi şi tu! Ce dracu mă, iubi, aşa lipsit de romantism eşti…, n-am văzut!
– Când vreau, da; sunt moartea lui.
– Iubi, io mă lupt pentru tine.
– Cu somnul…
– Cu toate, până la nevastă-ta.
– Nevasta zice că nu divorţează aşa uşor…
– Gândeşte-te că, în viaţa mea, tu şi el îmi lipsiţi cel mai mult, iau eu am renunţat la porţii bune de somn pentru tine.
– Şi de unde copilăria asta cu “iubi” şi toate cele? Ai vrut să vezi dacă marşez şi reuşesc “să fac faţă provocării?”
– Păi, ce să zic…, a fost o glumă, chiar nu am gândit-o, n-am planificat-o, a fost într-un moment în care m-am simţit suficient de apropiată de tine, pentru o astfel de caterinca…
– Îmi plac oamenii mari care mai găsesc resurse pentru aşa ceva.
– Întotdeauna; două secunde, mi-au venit nişte copilaşi, e săptămâna e-skills.
– Take your time!
– Gata, iubi, te-am înşelat; m-a pupat cu forţa, jur, eu nu am vrut, pe cuvânt; are 12 ani…, n-am putut să-i rezist.
– Pedofilo care eşti… Show me!
– Acum şi aici?
– Now or never…
– Dacă ţi se pare comod pe birou…, let it be!
– Iubi, ce pasională eşti azi!…
– Iubi, ştii că în preajma ta nu mă pot stăpâni, ce naiba…
– Bănuiam eu, iubi, ceva; dar, acum, că mi-ai confirmat…
– Nu-i aşa? Acum, să nu ţi se urce şi ţie la cap… Fă-te că n-ai auzit!
– Nu iubi, se poate, aşa mă ştii tu pe mine?…
– Niciodată, sufleţel, ce naiba… Păi, de ce faci mă, iubi, din astea, ştii că eu mi-s simţitoare şi mă sperii uşor
– Pupic!
– Oh, ce drăguţ! “You make my heart melt!” Iubi, pentru tine, orice!
– Da, mă iubi, dar eu credeam că m-ai privat, aşa, nu pentru tot netu’…
– Păi, privat ziceam şi eu; pentru tine dau tot, din tot! “Trust me, I’m the right girl for the job!” Sunt naturală 100%.
– Apreciez.
– Şi ce altceva? În general, nu la mine… În afară de naturaleţe, brunete şi picioare lungi.
– Grea întrebare…; da’ ce-ţi veni?
– Curiozitate.
– Inteligentă, simţul umorului, seriozitatea, personalitate, pricepută în dormitor şi în bucătărie…
– Mamă, stau prost de tot cu mâncarea, dacă o ţin aşa…
– O să slăbeşti înfiorător şi iubi n-o să te mai placă ca-n prima zi…
– Păi, în prima zi, nu prea m-a plăcut deloc, aşa că aş prefera să mă placă aşa cum o face acum…; o fi mai bine, zic.
– Cum, iubi, că a fost “love at first Facebook message…”
– Poate la mine, iubi, ca de tine am tras un pic… Când văd videoclipuri din astea şi realizez cât de vechi sunt, mă simt bătrână.
– Să-mi dea Dumnezeu numai babe ca tine!
– Iubiiiiii, eu credeam că la mine te opreşti; care ţi-ai bătut joc de dragostea mea…, perversule care eşti; şi stai aşa, că n-am terminat, în seara asta dormi pe canapea; de mâncat, ce găseşti la shaorma.
– Ba, iubi… eu nu ştiu cum poţi tu să crezi că te-aş traduce pe tine cu alta…; nesiguranţa ta mă întristează până la lacrimi…
– Iubi, înmulţeşte starea ta cu cinci, ca să îţi dai seama cum mă simt eu când aud aceste cuvinte ce mă dor…, care ţi-am fost ca un câine credincios şi numai pe tine te văd în faţa ochilor; dacă ai de gând s-o ţii aşa…, divorţăm, să ştii…; chiar nu pot să tolerez.
– Aşa, cum?
– A, te-am prins, nenorocitule, abia aşteptai să cer eu să divorţăm; ahaaaaa, te termin! Iubi, las-o puţin pe Udrea, te rog eu!
– Ce? Nu e cazul, nu prea mă omor după blonde; şi trecute…
– Doar după brunete tinere şi pitzi, ştiu, ştiu. Mie-mi place cu lumina stinsă, iubi.
– De ce, eşti timidă?
– Da, am complexe.
– E, asta nu prea cred…
– Fiecare cu păsăricile lui.
– Tot nu cred…
– Acum vine cea mai previzibilă întrebare ever…
– Acum vine partea în care îţi propun o partidă de sex în faţa oglinzii…; asta sigur n-a fost previzibil…
– Deloc, trebuie să recunosc.
– Eşti şocată de propunere?
– Deloc, mă subestimezi.
– Asta mi-am zis de la început…
– Da, tu cu citatele din Cioran, cu astea…; mai scapă câte-un “ne fu*em”, dar e de la ei…, vorba aceea.
– Ne fu*em, nu scapi…
– Vorba vine…, sunt o nesimpoarcă
– Poate…, dar eşti cea mai mişto şi de treabă nesimpoarcă.
– Mulţumesc, iubi; şi tu eşti cel mai mişto şi de treabă “iubi”, că nu îmi permit să te numesc la fel.
– Ea de colo…, nu-şi permite…; dar să sari pe mine aşa, inopinat, pe Facebook…
– Dar stai un pic, ca să zic aşa; în primul rând n-am sărit…, te-am abordat mişto, civilizat, ca o damă bine ce mă aflu; clefăind ciunga, ce-i drept, dar zi mersi, era una nouă.
– Lasă, iubi, ca şi eu, la început, mă uitam la tine ca la o creatură de la expoziţia de ciudăţenii, curiozităţi şi invenţii… şi uite că, între timp, s-au mai schimbat lucrurile…
– Iaaaaaaaa, da’ de ce făceai iubi aceste lucruri mârşave? Ce, eu nu sunt o fată ca toate cele?…
– E, nu ştiam să te apreciez, iubi, ce vrei…
– Şi te râdeai de mine.
– Iubi, din partea mea poţi să fii şi fără nimic pe tine, ca io te iubesc la fel de tare…, oricum ar fi…
– E bine de ştiut.
– Hai…, o frunză acolo, ceva, dacă e…, n-ar fi rău…
– Da, verde, cum îţi place ţie
– Ştii tu cum îmi place mie…, vai de fundu’ tău…; repede, ea, de colo… “cum îţi place ţie…”
– Ok, atunci spune-mi cum îţi place.
– Prefer să-mi faci tu surprize.
– Păi, pentru asta, am nevoie şi de tine; de fapt, mai ales şi exclusiv de tine.
– Păi, şi am zis eu deja că nu? Nu-mi amintesc.
– Păi nu, dar…
– N-am zis nici da, dar nici nu, aşa că nu mai interpreta tu pe aici… Artificii, clar!
– Iubi, nu face mişto de mine, că te ia dracu, dormi pe covor.
– Iubi, tu eşti toantă, eu te ridic în slăvi p-aci şi tu te faci că sunt -2 grade afară?… Nu ştii că sunt femei pe care le îmbraci şi într-un sac de rafie, şi tot stârnesc…
– Iubi, să ştii că eu sunt virgină…
– Unde eşti virgină iubi, la subraţ?…
– Da; plus în tălpi, în talie…
– Ce nesănătoasă eşti şi tu, iubi…
– Şi ce vrei să spui, nesimporcule?
– Auzi la ea, ce iubi vampa am…, a luat-o prin toate părţile, doar tălpile i-au mai rămas nepângărite…
– Huaaaaaaaaaaaaaa! Te rog frumos, aici chiar m-a durut; eu ți-am spus că sunt neprihănita, nu ţi-ar fi ruşine, pot s-o dovedesc.
– Deci, d-aia munceşti tu acum afară…, ai făcut împrumut în banca “să te faci la loc…”
– Nu, nu; aici, pentru silicoane; hai mă, iubi, ce dracu, eu încerc aici să te fac să mă iei de nevastă; te aburesc, îţi bag limba în ureche şi tu nimic, chiar aşa?
– Păi, iubi, tre’ să faci mult mai mult de-atât, ce dracu…
– Ce să mai fac mă, iubi? Că nu mai ştiu.
– Mă vezi tu aşa uşor impresionabil?
– Striptease, clătite, eseuri?
– Era să zic eu ce…
– Multă… “Uniune Europeană”?
– Crezi tu că ăsta e criteriul de bază?
– Sper să nu.
– Depinde ce-ţi propui
– Poate să fie, însă, un criteriu adiacent, dar nu de bază. Păi şi atunci ce facem? Ne rezumăm la amor platonic?
– E, platonic… cum mă, iubi… n-ar fi păcat?!
– Iubi, eşti tendenţios; ia cu puţină muzică…
– Da, piesa e sculă.
– Pot să fac precum Kim Basinger pe ea; mamă, ce ciudat suna cuvântul ăsta… scula; imediat îmi imaginez o cheie franceză sau una de 12…
– Aşa, ce mai ştii să faci precum Kim? Facem faza din bucătărie sau p-aia cu cubul de gheaţă?…
– Toate iubi, îmi place în bucătărie, pe masa nu e rău.
– Mie, pe masă, nu prea…; dar dacă nu găsim masă, eu m-aş mulţumi şi cu un scaun; iubi, tu exersezi între timp?
– Da, m-ai prins, la dracu, mi s-a dus firul la ciorapii sexy; uită-te aici, la minutul 2:50!
– Nu mă uit!
– Kim te aşteaptă…
– Te prefer pe tine… Kim s-a cam trecut între timp.
– Iubi, iubi…
– Aha, ai vrut să-mi transmiţi pe unde îţi ţineai degetele când nu scriai nimic…, bine că erau acolo.
– Nenorocituuuuuuuuuuleeeeeeeeeeeeeee!
– Vampoooooooooooooooo!
– Hai, maaaaaaaaaa…
– My God, that neck…
– Nu atentă la el, că nu mai răspund de faptele mele.
– Iubi, aşa repede te-aprinzi?…
– When it comes about the neck, usually… Vai, iubi, dar cât de tare îţi doreşti o “bagaboantă”…
– Nu iubi…, prostii…
– Da, absolut; “be good, no pitzies!”
– În afară de tine, nu…; hai, poate una…
– Eu sunt pitzi-pitzipoanca ta, să nu ai alta în afară de mine, am zis! Nu avem în program decât colanţi, tocuri de 12, bluza mulată cu sâni sugrumaţi până-n gât.
– Păcat de sâni, de ce să-i chinui?
– Păi, “ca să îi vadă iubi, să fie tzantzoshi; de ce n-ar avea şi el o bombă sexy?…”
– Iubiiiiii, iubi tu nu mă mai iubeşti, iubi!
– Eu?????????? Doamne Dumnezeule, iubi, cum poţi să vorbeşti aşa minciuni, se poate aşa ceva? Că mă faci acum s-o dau în plâns.
– Ce, iubi, eşti tristă că n-ai gagic?
– Da, mă, iubi ca “toate proastele are cine să le vrăjeşte în parcuri şi să le dea înghetzatzi…”
– Lasă, iubi, că vii tu acasă şi să vezi câţi neghiobi vor vrea să te combine şi să rupeţi băncuţele împreună…
– Nu rup io băncuţele, iubi, cu orice fraier, aşa mă ştii? Zi mai multe despre seducţia reciprocă…
– Nu zic nimic de asta…, poate mai târziu, după nişte pahare de vin…, revin cu detalii.
– Mamă, te aştept cu inimă deschisă, se ştie! Şi nu numai, desigur. Răutate de om ce eşti!
– Mamă, ce mă jigneşti, ba, iubi! Şi eu care ziceam să-ţi trimit nişte versuri “mustind de iubire pătimaşă.” Te-ai lins pe bot, ce să mai…
– Pot să fiu puţin libidinoasă?
– Da.
– Numai puţin, promit… Nu poţi să mă lingi tu?
– Atât?
– Şi mă refer la bot, nu la altceva
– Păi, la altceva e mai greu, crede-mă…
– Bine, dar nu mă mai brusca…
– Cu ce mă, iubi? Hai cu nu te muşc de buze, dacă nu-ţi place! Uite, hai să-ţi ridic moralu’ iubi…, am văzut şi eu asta pe undeva… “Nimfa îmblânzită e sclava bucuriei – Corpul tău se ondulează sub palme arzătoare, /Pielea ta geme, sânii se întind; /Buzele tale se umflă de dorinţa ce doare, /Fese curbate, sfârcuri întărite se-aprind.” Bă, iubi, ţi s-a blocat unghia între taste?
– Lasă-mă, că m-au luat transpiraţiile…
– De la versuri?
– “Pfoai” de capul meu.
– Nu înţeleg…, mai concret, te rog
– Ohhhhhh, uhhhhh…, ahhhh…
– Iar simulezi orgasme ca o piți de Bamboo?…
– Eşti un nesimporc care nu apreciază trăirile mele sincere; de acum înainte o să fiu mută ca un peşte…
– Fu*u-ţi fata mă-tii, ca să citez din clasici…, hai cu poza aia, azi! Te roagă iubi mult de tot, până nu se enervează şi te lasa baltă şi nelinsă!…
– Două secunde! Aşa, a…, ai fute-o pe fiica mamei mele, zici?… Basca, s-o aduci în pragul culmilor plăcerii şi s-o abandonezi acolo…
– Până picăm laţi, epuizaţi…
– Be careful what you say! (chiar dacă vorbeşte vinul) Pentru că ceea ce spui… “can and it will be used against you”
– Şi ce dacă?
– Bine…, poate dai înapoi.
– Zici tu?
– Îmi iau măsuri de precauţie.
– Ţi s-a întâmplat până acum să te refuze cineva?
– Nu, n-a fost cazul.
– Păi şi atunci?!… Da’ ce-ţi veni de te arătaşi indirect disponibilă tocmai mie? Nu ştiam că aş fi aşa irezistibil… Dacă eu te iau în serios şi-mi propun cu tot dinadinsul să te f*t?
– We´ll live both fucking happily ever after! Am luat-o razna din cauza ta, băi, băiatule!!! Iubi ce are de spus în apărarea lui?
– Ce e iubi, îţi tremură mâna deasupra tastaturii?
– Cel puţin; mi-e şi frică s-o ridic de pe tastatură, că nu ştiu încotro o apucă.
– Iubi, stăpâneşte-te, iubi, că dă prost la imagine, te dau ăia afară…
– Sunt singură în birou până la trei; nu mai scapi! Am zis că, dacă te instig eu să nu mai fii supărat, care sunt depresivă supremă, atunci ar trebui să dai curs ofertei.
– Ce ofertă?
– Una pe care n-o poţi refuza.
– Sex cu perversiuni, fără obligaţii?…
– Vreau…; acum şi aici!
– Şi eu te vreau…, peste tot…, doar că nu prea se poate acum.
– Bine…, amânăm proba practică, ce să facem…
– Femeia fatală, unde era…
– Tocmai…, că eu nu sunt femeia fatală; nu ţi-am zis că sunt genul cu chiloţei roz cu Winnie the Pooh?
– Păi, aşa ai lăsat se se înţeleagă…
– Te-am vrăjit iubi, ca să te prind în mreje; te iau acasă, încui uşa, îţi fac prăjituri, îţi dau de băut şi te culc. “Just for the record, anyway, when I’m done with you, u´ll be beggin for more…”
– You think so? I think it’s just talking
– Crede şi nu cerceta e o mare minciună…
– Who sais I’m not gonna do that?
– Just checking.
– Eu spun doar că nu cred că eşti atât de bună pe cât te lauzi…
– Eu sunt un restaurant select, afli meniul când intri, nu un birt care îl are expus în bulevard.
– Ce nenorocire pe capul meu, inteligentă şi bună la pat, oare ce-am făcut să merit asta?…
– Ai uitat gospodină, nesimporcule!
– Da, iartă-mă…, mai ales asta.
– Astfel încât pot să ling frişcă făcută de mine, direct de pe tine, în timp ce discutăm despre Kant, Marx şi Hegel…
– Zici? Mă tem că eu nu fac faţă la discuţia despre Marx, iar tu ai respira destul de greu ca să mai poţi articula ceva din Kant…
– Crezi că mă mai combini acum, după ce mi-ai dat la pipoțică?
– Îţi dai seama că ne rupem hainele de pe noi de la intrare, e inevitabil, nu-mi mai iau gura de pe tine…
– Mă duc la culcare, altfel… e grav. Nu mai răspund de faptele mele.
– Iubi, ingrato care eşti!… păi, atunci, “adio preludiu mă, deşteapto, adio tandreţuri…”, sex şi-atât!…
– Ia uite la el, fiinţă rea şi fără sentimente; te aştept, iubi, fierbinte.
– Iubi ţie-ţi stă gândul la prostii d-alea ca-n filme, fii sinceră!
– Vreo problemă dac-ar fi așa?
– De ce ar fi?…
– Dă-mi un pupic, iubi!
– Unde îl vrei? Pe aluniţa de pe sânul stâng, pentru început?…
– Taaaaaaci…; plec, că tu “mă sinucizi”. Am o dispoziţie de copil prostuţ în seara asta, fii tu gândul meu bun care mă ridică.
– Nu prea pot, că mă uit la meci acum…
– Iubi, gata, io m-am săturat, îmi iau toacele, hantele, mărgelele şi genţile, şi plec la mama; eşti un nesimporc care nu ştie să aprecieze ce femeie pe cinste are lângă el. Doamne, deci aş da orice să văd aşa, pe un ecran, în paralel…, feţele noastre… când discutăm pe net!
– Eu râd de mor, recunosc! Fața ta ce zice?
– O combinaţie între nerăbdare, atenţie, zâmbete, încruntare, pocnit din degete şi râs!
Notă: Textul valorifică know-how-ul unei voci feminine.
Acest text este un pamflet și vă invit să îl luați ca atare.
Citiţi şi
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
Jurnal de Arizona – Femeia care îmbrățișează cactușii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
