Doamnă, nu stai la discuţii cu amanta. Izbeşti!

Your tuppence

1. 
   Monique / 16 June 2016 11:10

   Textul este haios și cu năduf. Mi-a plăcut teribil. O și văd pe Elena politicoasă și hotărâtă cum rămâne perplexă la ușa Andreei. Vizualul este foarte bine creat.
   Cât despre problema în sine, cred că nu se pune problema de câștigat sau de pierdut, se pune problema să rămâi deasupra situației, să poți să îți vezi de viața ta mai departe și cu cât mai puține traume.
   Eu i-am lăsat în plata Domnului și singura mea grijă a fost să mă salvez. Să ies din mocirlă și să nu pierd timp prețios din viața mea.
   Și le-a plătit Dumnezeu…. dar asta deja nu mai e treaba mea.
   O spune o Elena 🙂
   PS – nu mai sunt perfectă, beau un pahar de vin în plus din când în când, în casă poate să mai fie și dezordine dacă am chef să mă uit la un film, la serviciu mai întârzii din când în când, dacă îmi place o haină mai scumpă mi-o iau, fără să mă gândesc la toți ceilalți înainte de a mă decide.
   Și este MINUNAT!!!!!

   

   

   Reply ↓
2. 
   Cornea / 6 June 2015 9:03

   Ma dezgusta disperarea asta a femeilor de a nu fi inselate de barbat. In special cele care cred ca barbatii lor sunt in posesia lor, iar organul lor sexual le apartine.
   Daca nu iti spune ca si-o introduce in alta , inseamna ca te pretuieste .
   Daca iti spune, inseamna ca nu te inseala ci iti recunoaste sincer 😀
   Fii o doamna, dar nu o face pe mironosita. Spune-i si lui, arata-i si lui cati tanjesc dupa tine, dupa ceea ce el cauta la alta. Sa fie la curent, sa stie ca jucati pe acelasi teren , si ca fiecare e liber sa plece din casnicia voastra oricand doreste. In felul asta, nu mai intervine chestiunea cu fructul interzis. Iar daca prinzi de veste ca o face, razi de el, intreaba-l daca e de acord sa faceti scor egal. El va sti ca nu esti in stare sa faci asta, dar un semn de intrebare tot ii va ramane. Daca va fi de acord, nu mai da doi bani pe tine, si atunci de ce sa vrei sa mai stai cu eL ? Doar daca nu cumva vrei sa faci un parteneriat pt bunurile in comun si pt copii. Il iubesti si suferi? Si ce ? Crezi ca asta schimba lucrurile? Eventual, doar te face sa te umilesti, comportandu-te ca un copil caruia i s-a luat jucaria de catre alt copil. Si … terminati cu prostia asta “mi-a furat barbatul ” . Unele, sunteti niste fraiere si dati vina pe cealalta. Singurul vinovat e el. Ca si daca ai ceva lipsuri ca sotie, nici el nu e perfectiunea..cu certitudine. Asa ca nici tu sa nu-ti asumi vreo vina. El e cheia problemei . Lasa-l pe el sa se dea cu capul de pereti.

   

   

   Reply ↓
3. 
   Melania / 6 June 2015 1:29

   🙂 Cautam vinovati cand de fapt si noi avem o parte din vina indiferent ca suntem Ane sau sotii.Uitam de noi, de felul in care aratam si de felul in care ne purtam.De regula, dupa un numar lung de ani (12 la numar) ni se pare ca sotii/sotiile sunt proprietatea noastra personala si ca nu ar trebui sa aiba ochi si urechi (dar noi in schimb sa avem si ochi si urechi).Uitam ca imbatranim si ca sanii de regula sunt vazuti mai mult fara “sutien de calitate” decat cu, de catre sotii nostri.Si uite asa uitam de relatia noastra care devine normalitate.Brusc ne trezim cu o Ana in patul nostru.Ups, m-a inselat.Oare de ce?Pai pe mine m-a inselat pentru ca ma canalizasem in munca, munca nebuna fara rezultate.Nu mai aveam casa, nu mai aveam masa.Eram 99% din timp la munca (pravalia mea personala, fara ispite masculine).Si uite asa am inteles (doar cand m-a lovit o raceala puternica tratata cu vreo 2 luni de spitalizare), ca banii nu imi pot cumpara nici sanatatea, nici fericirea si nici familia.In timpul vizitelor spital casa-casa spital am gasit in masina un ciorap de se prinde de portjartier :).Oooo, da! Eram prea bolnava sa reactionez.Mi-a indrugat o poveste la care am ras.La ~ 8 luni am lasat casa, masina tot si m-am mutat cu chirie intr-o garsoniera nemobilata cu gandul sa nu ma mai intorc niciodata.Si cum niciodata sa nu spui niciodata… dupa 6 luni m-a convins sa ma intorc acasa.Azi, la 3 ani de la incident, a recunoscut ca m-a inselat dar nu a recunoscut ca a fost mai mult decat inselat, au fost sentimente la mijloc.Asta mi se pare cel mai trist!Asta chiar greu se uita!Nu am descust itele, nu am cautat-o.Stiu despre cine e vorba, nu i-as adresa vreodata vreun cuvant.Dar….eu zic asa: Sa ii multumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a dat sa traim si daca nu o fi sa mai fim impreuna…Dumenezu cu mila!

   

   

   Reply ↓
4. 
   lotusull / 13 March 2015 9:48

   Fericiți cei cu simțul umorului 🙂 Nu că lucrurile s-ar schimba – asta dacă e să rămânem realiști pe-un colț de bordură sau aiurea altundeva. Presupun că fiecare din noi și le-a trăit pe ale lui, posibil unele grele tare. O fi diferența în atitudine și abordare? Păi eu zic că da. Sigur, faptele rămân tot alea, da’ parcă trece mai ușor cu o glumă, o (auto) ironie, un mișto, o hăhăială – într-un melanj original au ba cu nasul suflat în vreun milion de batiste de hârtie/ filosofia bățului de chibrit/ sentimentul de înțelepciune ( sic!) , etc.
   Îmi place mult cum scrieți – jucăuș, deloc lipsit de înțelegere și empatie, spontan și, mai ales, cu mult umor complet lipsit de răutate. Presupun că v-ați dat seama – m-ați făcut suficient de curioasă în privința omul de dincolo de litere și ăsta e un semn bun la mine. Nu-i puțin lucru să ieși din starea căscat ochii ca lotusu’ pe baltă și să mai și înjghebi câteva rânduri:)
   La tema asta o să zic pas întrucât habar n-am ce-aș face, pot doar să bănuiesc că nu m-aș duce la ușa nimănui + una, alta. Nu exclud însă complet pretextul unui moment de nebunie temporară în care aș vrea să discut cu el/ cu ea/ cu amândoi, iaca așa ptr plăcerea mea de a mă cufunda în abisul ființei omenești. Chiar dacă practica m-a mai bătut la fundu’ gol, nu chiar ca-n filmul cela cu umbrele domnului, dar pe acolo, tot îmi place să cred că la teorie sunt imbatabilă:)
   La bună scriere dvs, și la bună recitire mie 🙂

   

   

   Reply ↓
• 
  otilia tiganas / 15 April 2015 18:40

  Îmi place mult să am interlocutor pe marginea textelor mele. Mulțumesc! Uneori mă trezesc cu interpretări hiperserioase ale unor texte de-ale mele evident pamflet, satiră, umor care mă face să râd până și pe mine. Și atunci mă întreb dacă nu cumva oi fi exagerat cu subtilitățile! Dar citind răspunsuri ca ale tale, mă liniștesc. N-am exagerat cu nimic. Am scris FIX cum trebuia .

  

  

  Reply ↓
5. 
   Daniella / 12 March 2015 21:02

   Sunt una dintre femeile inselate. Sotul meu s-a intors intr-o zi “gravid” acasa. Da, ati citit bine, isi lasase amanta (de a carei existenta habar nu aveam) insarcinata. La vremea aceea as fi vrut, plina de furie, sa ma rafuiesc cu ea. Dar am inteles ca daca nu ar fi fost ea, ar fi fost o alta, caci adevarata problema nu era femeia, ci barbatul (al meu, in cazul dat). Ne este mai usor sa mergem sa ne rafuim cu amanta, absolvindu-l pe sot de orice responsabilitate pentru adulter, poate si pentru ca nu dorim sa aflam, sau sa primim confirmarea ca omul de langa noi nu ne respecta si nu ne [mai] iubeste. Da, este adevarat, barbatii nu au memorie afectiva, iar constiinta multora deseori nu le depaseste nivelul slitzului de la pantaloni. Stimate doamne inselate sau “viitoare inselate”, consider ca adevarata cauza a problemei este EL si nu ea. Celor care considera ca “si sotia are o parte de vina” le repet ca in cele mai multe cazuri, singura sursa a adulterului este lipsa de morala si integritate a sotilor nostri, iar pentru asta nu exista vina impartita cu sotia. Nu ii mai absolviti de responsabilitatea faptelor lor, iar daca doriti cu adevarat sa “izbiti” pe cineva, faceti-o dar in mod elegant, nu fizic si direct, dupa ce evident incercati sa vorbiti cu inculpatul si sa aflati cam ce “avioane” ii trec prin minte si il fac sa se comporte neadecvat. Intotdeauna vor fi alte femei pe planeta, dar depinde de barbatii insurati daca se uita “dupa altele” sau nu. Va urez tuturor o casnicie fericita.

   1

   

   Reply ↓
• 
  alo / 13 March 2015 2:02

  Si deznodamantul la voi care a fost? Daca nu e prea indiscreta intrebarea 🙂

  

  

  Reply ↓
• 
  Daniella / 13 March 2015 19:28

  Raspuns simplu: DIVORT. Nu mai puteam nici sa ii incalzesc mancarea. Murise ceva in mine si ma uitam la el ca la un zid: nu mai era nimic de facut.

  

  
6. 
   Ana / 12 March 2015 18:42

   De mahala. Ar fi fost fain daca se termina la “Eleno. Doamnă. NU AI CE CĂUTA LA UȘA AMANTEI!!! DELOC.” Restul e de o idiotenie strigatoare la cer. Pentru ce as merge sa lovesc o persoana care nu are absolut nicio responsabilitate fata de mine, nici morala, nici de orice alt fel? Doar sa imi descarc nervii? Nu vi se pare deloc deplasat sau faptul ca e vorba despre violenta intre doua femei face treaba mai putin serioasa? Daca sotia ar fi avut o amanta si sotul, nefiind amator de porn cu lesbiene, ar fi mers sa o pocneasca pe individa, vi s-ar mai fi parut amuzant? Nu cred, i-ar fi sarit toate sotiile si toate amantele in cap, cum ca e o bruta care merita spanzurata de coaie.

   

   

   Reply ↓
7. 
   Valentina / 12 March 2015 16:05

   Inainte de a porni atacul (desi nu cred ca e cea mai buna solutie) e bine sa te gandesti de ce s-a ajuns acolo. Toti cei care inseala cauta in afara ceea ce nu au acasa. Sau hai nu toti, dar majoritatea. Excludem pe cei cu probleme psihice.

   

   

   Reply ↓
8. 
   neutra / 12 March 2015 15:08

   Dragi sotii, iubite,

   Am citit comentariile si pot spune ca m.am distrat grozav. Bataia sau vizita incognito nu e o solutie. Ar trebui sa luati in calcul cu cine ati încheiat parteneriatul la Starea Civila si in fata lui Dumnezeu. Poate o sa comenteze cineva din coltul gurii, dar acesta e adevarul. Partenerii care nu stiu sa isi tina pantalonii pe ei, sunt pe jumătate vinovați.
   Un partener, orice partener indiferent de sex nu este suta la suta vinovat, cine are coloana verticala chiar si suparat pe partener, nu calca prin vecini, a insela e o optiune personală, nu o greseala, indiferent de ispita.
   Caracterul tine de educatia celor 7 ani de acasa si nu iti inseli partenerul pt ca iti place cineva si instinclele primare de declaseaza din clasa oamenilor.

   

   

   Reply ↓
9. 
   Roxani / 12 March 2015 13:53

   De ce orice femeie s-ar pune in pozitia umilitoare de a se lua la paruit cu o alta? Si asta doar pentru ca “iubi” nu are suficiente kilograme de coaie sa ii spuna in fata ca s-a plictisit de pasarica ei si ca vrea altceva.
   Sa fim seriosi, nu m-as expune niciodata la a ramane fara o tufa de par in cap sau cu vreo coasta rupta de vreo nebuna. Daca am o problema asemanatoare o rezolv cu “iubi”, elegant, nu ca o mahalagioaica care se crede Bute!

   

   

   Reply ↓
10. 
    ILI / 12 March 2015 12:57

    Am aflat intamplator de existenta Mariei (termenul de amanta este usor supraevaluat), mi-am turnat un pahar de vin, mi-am aprins o tigara si m-am asezat, oferindu-mi 10 minute de liniste cu demonul care ma imbratisase. Dupa acele 10 minute, si-a luat mainile negre de pe ochii mei si m-a bufnit un ras aproape isteric. Am mers la cumparaturi, am gatit zambind doua feluri care le cere si astazi in mod regulat, numai impreuna.
    Cand a ajuns barbatul acasa, l-am sarutat si i-am spus: “Vreau sa o cunosc pe Maria iar de astazi vreau sa le aduci in patul nostru sa le f*tem impreuna.”
    Barbatul meu a zambit, a pus mana pe telefon si a invitat-o pe Maria la cina, aceasta venind si plecand dupa jumatate de ora la sugestia lui. Au trecut 3 ani de la iesirea ei pe usa noastra si nu am discutat niciodata despre acea seara si nici o alta Marie nu a mai aparut.

    1

    

    Reply ↓
• 
  alo / 13 March 2015 1:58

  Atunci asta e unul din putinele cazuri fericite. 100% nu a mai existat nici o Maria? Nici macar fugitiv? Nu poti baga mana in foc pt nimeni, nici pt persoana ta, ca nu stii cum reactionezi in anumite situatii…

  

  

  Reply ↓
11. 
    gabi / 12 March 2015 10:17

    eu zic merci ca in sfarsit ii vezi adevarat fata a omului de langa tine deci scapi de un bou sau vaca ,nu ele sunt devina, ci el care se duce la ea in cazul lui marius

    

    

    Reply ↓
• 
  MCL / 12 March 2015 11:07

  Subscriu cu toate mâinile din dotare la ce a scris GABI!!

  

  

  Reply ↓
12. 
    Lilia / 12 March 2015 9:21

    Eu am avut tentatia de-a vorbi cu mama amantei- fostul sot era prezenta constanta in casa amantei, care locuia cu maica’sa. As fi vrut s-o intreb daca e impacata stiind ca fiica’sa sparge o casa.
    Dar m-am sucit. Evident ca era de acord ca fii’sa sa faca sex cu un barbat insurat si in plus, cu el aveam o problema.
    Asa ca am transat problema: in 2 luni eram divortati iar peste 3 ani, el umbla pe la usa mea ca… se saturase de amanta.

    

    

    Reply ↓
13. 
    alo / 12 March 2015 9:20

    Sau mai bine Dna Elena fa-l tu KO pe Marius “al tau”, ca daca Andreea l-ar fi refuzat, Marius ar fi gasit o alta Madalina, Cristina sau cum vrei matale sa le numesti. Si atunci ce urmeaza, faci KO tot orasul??

    

    

    Reply ↓
• 
  Cristi R. / 12 March 2015 12:38

  Cand ne mai trece prin cap sa caftim amantele sau amantii e bine sa ne gandim daca cunoastem un avocat bun sau un loc discret unde nu ne poate vedea nimeni cand punem in aplicare planul maret de a ne arata muschii.

  

  

  Reply ↓
14. 
    dani / 12 March 2015 9:10

    doamne ce m-am distrat …

    

    

    Reply ↓
15. 
    Raluca / 12 March 2015 8:50

    Niciodata nu o sa castigi in fata unei amante…ai pierdut din start, doar prin simpla existenta a ei.

    

    

    Reply ↓
• 
  Lilia / 12 March 2015 9:22

  ba cum sa nu castigi…important este cum abordezi problema.

  

  

  Reply ↓