Întreabă un bărbat despre trecutul lui amoros și îți va răspunde invariabil că a avut numai femei frumoase. Alții, poate chiar amici de-ai lor, au avut și urâte, dar ei nu, niciodată. Dacă îi întrebi și pe amicii lor ce fel de femei au trecut prin viața lor, îți vor răspunde la fel, frumoase, domnule, cele mai frumoase din târg. Au avut ele alte defecte, dar la capitolul frumusețe nimeni nu le întrecea, cu atât mai puțin iubitele amicilor.
De aici, poate, și axioma că nu există femei urâte.
Dacă întrebi în schimb o femeie despre trecutul ei amoros, sunt șanse mari să-ți răspundă oftând: “Câți broscoi a trebuit să sărut până am găsit prințul” sau “Câți broscoi va trebui oare să mai sărut până voi găsi prințul?”
De unde și percepția că sunt prea puțini prinți și prea mulți broscoi pe cap de prințesă.
Despre asta discutam într-o zi cu câteva prietene, la o cafea.
Angela tocmai se despărțise de Titi și declara sus și tare că toți bărbații sunt niște broscoi, degeaba îi ții în iatacul tău nu trei nopți, ca în poveste, ci 300 de nopți, degeaba îi săruți până ți se duce tot rujul, că tot nu se transformă în prinți. “Când l-am cunoscut, Titi era și se purta ca un personaj eminamente rural”, își începe ea povestea. Angela e profesoară și de câte ori ne povestește ceva, ne simțim de parcă i-am fi eleve: o ascultăm cu atenție, n-o întrerupem și punem întrebări abia când ne permite ea.
“Personajul ăsta rural, purta lănțișor de aur pe sub cămașa înflorată, mulată peste burta proeminentă. Făcea frecvent dezacorduri gramaticale și nu știa să folosească corect tacâmurile la restaurant. Se plângea că e singur într-o casă mare și că se teme că va muri singur, fără să știe nimeni de el.
M-a înduioșat, părea totuși cumsecade și bun, și se uita la mine ca la o prințesă, ceea ce mi-a plăcut. I-am dat Codul bunelor maniere și i-am sugerat să studieze cu atenție capitolele referitoare la accesoriile admise bărbaților și la modul de folosire a tacâmurilor. I-am luat și un DEX , deși îl putea găsi și online, și îl corectam de fiecare data când făcea greșeli. L-am trimis la sală și l-am îndemnat să meargă pe bicicletă. Am înlocuit ceafa de porc și micii cu pește și legume, iar țuica cu vinul de calitate. Am încercat să-l duc și la teatru, dar a adormit în timpul spectacolului, așa că am ales filmele la domiciliu. Dacă adormea, nicio problemă, stop și de la capăt când se trezea.
Făcea progrese și eram mulțumită. Dar, ce să vezi??? Îi fac într-o zi o vizită surpriză și îl găsesc în bucătărie, gătind coq au vin, așa cum știa de la mine. Masa aranjată frumos, pentru două persoane, tacâmurile la locul portrivit, paharele la fel, vinul pus la decantat, exact cum l-am învățat eu, cu infinită răbdare.
Evident, fâstâcit, îmi spune că așteaptă pe cineva, că poate pune de un business, că vrea să facă impresie bună. Acum, și elevii mei mint mai bine când îi prind cu tema nefăcută. El și businessul, baba și mitraliera. Am rămas până a venit “persoana cu businessul”, o blondă cu un Matiz verde fosforescent și cu fusta pe dos, se îmbrăcase probabil în grabă. Le-am urat poftă bună, business plăcut și am plecat”.
Tace. Acum putem să punem întrebări.
“Nu te-a invitat să rămâi la masă?” îndrăznește Alina. “Poate chiar nu era ce părea.”
“Nu e chiar atât de stupid. A zis că e business, așa trebuia să rămână. Uite, și acum îmi da mesaje că l-am judecat greșit. Se jură în toate felurile că n-a fost decât o întâlnire de afaceri. Nu contează că n-a pus de nicio afacere, mă rog, una adevărată, cum fac oamenii de afaceri”.
“’Apropo’, intervin și eu, “Dar Titi cu se ocupă, că parcă ar mai avea până la pensie? “
Angela ridică din umeri: ‘Nu se mai ocupă cu nimic, cheltuiește ce-a agonisit într-o viață”.
“Vezi, se trezește și Oana, care până atunci tăcuse, “și mai zici că e broscoi. E prinț, draga mea, dacă nu muncește și are bani, e prinț.”
De unde am pornit, și unde am ajuns… Și, că să fie tacâmul complet, Alina adăugă, înțelept: “Broscoiul tău e prințul blondei cu fusta pe dos. Toți prinții au fost înainte broscoii cuiva.”
Încruntată, Angela își mai aprinde o țigară și spune, mai mult pentru ea: “Data viitoare nu mai învăț pe nimeni nimic. Tu îi pregătești, îi instruiești, dar la urmă profită următoarele”.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Mumu – Amintiri dintr-o copilărie ‘agresată’
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
