“Vă provoc şi pe voi să postaţi fotografii şi mesaje de iubire pentru fiinţele care ne-au făcut să înflorim. Evident, cu o floare nu se face primăvară nici măcar pe Facebook, dar primăvara începe, uneori, cu o floare de mamă. Încercaţi! E un exerciţiu de sărbătoare. Haideţi să umplem Facebook-ul cu mamele noastre pentru avea o primăvară mai frumoasă! Arătaţi-ni-le pe mamele voastre! Cei care acceptă provocarea trebuie să provoace la rândul lor alte persoane din lista de prieteni!”
Poate că nu e nevoie de o zi anume să mulțumim mamelor noastre, dar, pentru că vârtejul vieții mă face și pe mine să uit că ar trebui să îi aduc o mulțumire în fiecare zi, am acceptat provocarea lansată de prietena mea și va împărtășesc un gând pentru și despre mama.
De când o știu, muncește, muncește neîncetat. Mai demult era ca o zvârlugă și nu-i stăteau picioarele nici când eram cu toții așezați la masă… Acum, la 79 de ani, picioarele au cam trădat-o, dar tot e greu s-o oprești din trebăluit, pentru că, oricât ar încerca alții să o ajute, numai ea știe cu adevărat rostul gospodăriei. O admir tocmai pentru că își știe acest rost, un rost după care mulți dintre noi bâjbâim confuzi în lumea modernă… O admir pentru că e dârză, vajnică, strașnică femeie, 
curajoasă, că nimic nu pare prea greu și de neîmplinit în preajma ei. Mi-o amintesc pe holul unui spital, când eu eram doborâtă de spaima că nu va rezista anesteziei, dar ea s-a îndreptat spre sala de operație cu capul sus, senină, temerară, ca un șef de oști care știe ca merge să mai câștige o bătălie. A câștigat-o! Dacă, pentru a fi om întreg, trebuie să plantezi un pom, să faci o casă și să crești un copil, mama a plantat zeci de pomi alături de tata, în curtea în care ei doi, singuri, cu mâinile, cu priceperea, dar mai ales cu dragostea lor, au făcut o casă, fără să aibă vreunul studii de arhitectură, o casă care rezistă de aproape 50 de ani. Dacă vă întrebați de ce părinții, când sunt neputincioși, nu vin să locuiască la oraș, la copii, e pentru că în casele lor e parte din sufletul lor și asta le da putere. Și a mai făcut mamă asta minunată a mea trei fete. Pe mine m-a adus pe lume la 12 ani după surorile mele, la începutul erei decrețeilor și îi sunt cu atât mai recunoscătoare pentru că, în ciuda condițiilor grele din communism, a ales să-mi dăruiască viață. O viață pentru care am șansa ca astăzi încă să îi pot mulțumi! Multe primăveri înainte, mamă mea fantastică!
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Sfaturile unei mame pentru fiul ei căsătorit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
