Cearta, ca nărav, e tare răspândită. Între cei cu vocaţia gâlcevei, născuţi gata mânioşi, şi cei imposibil de scos din pepeni, egal de exasperanţi, suntem puzderie de pământeni care cădem în cea mai comună capcană întinsă de orgolii.
Fără să mai ţinem cont că cearta n-a fost niciodată calea spre înţelegere şi că nu e ruptă din vreun Rai (cum ar fi, dacă ar fi, unul al explicaţiilor pentru tot felul de erori umane), la fel cum nu este nici bătaia pe care o poate isca. Nu-i înţeleg, aşadar, nici pe cei care îi găsesc părţi bune, nici pe cei care pledează pentru “cearta inteligentă” şi emit formule de genul “Sesam, închide-te!” (şi fără sechele, dacă se poate!). După cum nici nu cred că există o “artă de a te certa”, reţete pentru a evita, un număr de certuri “pe care e bine să le ai”, reguli şi locuri unde să te cerţi cu folos ori cupluri longevive tocmai pentru că au făcut acest exerciţiu cam de 300 de ori pe an.
Ce-or înţelege oare unii prin ceartă inteligentă? Să combaţi calm, cu argumente, să nu vorbeşti peste celălalt şi tonul vocii să lase timpanele întregi şi vecinii în necunoştinţă de cauză? Păi, atunci, asta nu e ceartă! Aceasta ar fi descrierea unei dezbateri. Genul acela de conversaţie care nu se predă, nu se învaţă şi nu se promovează pe la noi. Vezi “dezbaterile” televizate, care sunt încăierări în toată regula, în care fiecare e mai deştept decât ceilalţi, nimeni nu ascultă şi nu respectă pe nimeni, şi în care moderatorii sunt de fapt întărâtători.
Şi acum, despre articolul care m-a îndemnat să scriu – “21 de replici care te pot ajuta să te cerţi cu folos”. Autoarea declara că postase mai înainte şi din cele care NU trebuie spuse în timpul unei dispute, dar n-am dat click să le aflu, fiindcă nu cred să aibă americanii un repertoriu mai bogat colorat şi mai eficient să te scoată din minţi decât al nostru. 🙂
Iată cele fix 21 bucăţi replici născute din experienţa autoarei în materie de certuri cu partenerul propriu, pe care recitindu-le, ea s-a emoţionat până la lacrimi, iar eu, citindu-le, m-am amuzat să le grupez şi comentez. Atât cât s-a putut.
©Gyula Halász
“Please” stuff
Te rog încearcă să-mi înţelegi punctul de vedere. Te rog ascultă-mă, e important pentru mine. Te rog continuă să vorbeşti cu mine. E politicos să spui “te rog”, dar dacă bărbatul de lângă trebuie rugat să-ţi acorde atenţie, parcă orice discuţie, nu doar cearta, e cam degeaba. El nu numai că nu te aude, el nu te simte în niciun fel.
“I’m sorry” stuff
Îmi pare rău că m-am ambalat sau doar îmi pare rău. E un fel de “iartă-mă”, dar e o replică post-ceartă. Părerea de rău sinceră ar mai putea salva câte ceva, dar chiar dacă vorbele se zice că zboară, cele grele nu prea decolează de pe suflet.
“Mea culpa” stuff
Am pus problema total greşit. Nu trebuie să rezolvi tu problema, mă ajută pe mine dacă vorbesc cu tine. Îmi văd vina. Nu m-am gândit aşa până acum. Îmi dau seama că am contribuit la problema aceasta. M-am înşelat eu. M-ai convins. Realizez că nu e greşeala ta. Ce pot face să îndrept lucrurile? Oh, dar unde-i cearta? Că acestea nu sunt decât nişte replici pacifiste permise probabil doar la finalul monologului jumătăţii infailibile a cuplului.
©Brassaï
Altele
Mă simt neapreciată. Şi cum ar putea schimba asta o ceartă? Nu e numai problema ta, e a noastră. Foarte altruist, dar asta îl poate irita şi mai rău pe cel care nu doreşte să împartă, de exemplu… amantlâcul. Văd că te ţii băţos. Ne îndepărtăm de subiect. Crezi că remarcile acestea îl vor face să vorbească despre ceea ce vrei tu? Despre ce ne certăm totuşi? Ar fi util de ţinut socoteala, nu de alta, dar dacă tot vă certaţi, să ştiţi şi pentru ce: e din prezent sau dezgropaţi morţi? Hai să cădem de acord să nu fim de acord în chestiunea asta. Şi asta când ar trebui spusă? Pot să iau vorbele înapoi? Păi, cam tot atât cât poate să-şi ia şi el palma ori sudalma. Te iubesc. Dacă ştiţi voi pe cineva căruia, după o ceartă zdravănă, să-i vină să spună exact aceste două cuvinte…
Părerea mea este că, dacă ai ajuns la ceartă, ai renunţat deja la tot ceea ce eventual ştiai despre cum să gestionezi o stare conflictuală latentă ca să nu se inflameze şi să nu dea în clocot. De exemplu, când simţi că te apucă amocul, să fredonezi I am pretty, I’m so pretty… ca în Anger Management :). Pentru că după ce te-ai răcorit, spunând la nervi cam tot ceea ce altfel n-ai fi spus, cam toate replicile de mai sus sunt precum o frecţie la un picior de lemn. Umorul ar putea fi o soluţie, dar pentru asta trebuie tot doi, iar zicala de origine necunoscută, cum că “cel mai deştept cedează”, nu funcţionează nici măcar la orgolioşi întotdeauna.
Aşa că, dacă numai o discuţie aprinsă poate scoate la iveală nemulţumirile, puţine sunt şansele unui cuplu să le rezolve certându-se, indiferent că e vorba despre un motiv grav ori doar despre banala neglijenţă de a lăsa prosopul ud pe pat.
Tu cât de des te cerţi? Şi cu ce te-ai ales de pe urma certurilor?
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
