Când nu pleci la timp dintr-o relație

15 February 2015

Georgiana RaduDe curând am primit un telefon de la o prietenă de care nu mai auzisem nimic de câţiva ani. M-a bucurat nespus că m-a sunat, mai ales că eu nu mai aveam numărul ei, din pricina unei cartele sim demagnetizate. După câteva schimburi de informaţii necesare pentru a sparge gheaţa, care pe unde mai lucrează, pe unde mai locuieşte… mi-a spus dintr-o dată că se simte dezamăgită de viaţă. Că între timp a divorţat, copilul a rămas la ea, şi-a cumpărat alt apartament şi are alt serviciu. Nu înţelegeam cu exactitate ce anume o dezamăgea atât de tare, deoarece părea liniştită în privinţa divorţului, fusese o bombă care trebuia să explodeze la un moment dat, el fiind interesat de propria persoană şi nu de famila lor, iar orice urmă de sentiment se stinsese cu mult timp în urmă.

Cumva se simțea captivă în noua viață și nu reuşea să vadă şi partea bună a situaţiei: că avea un serviciu stabil, că avea casa ei şi, cel mai important, că şi ea şi copilui ei erau sănătoşi. Poate nu avea timpul liber pe care şi-l dorea sau o situaţie materială mai bună, însă nu realiza că aceasta era doar o etapă. Spre finalul convorbirii mi-a spus şi principalul motiv al tristeții: că nu a plecat mai devreme. O măcina că a investit prea mult timp încercând să salveze ceva de nu mai exista de mult. Îşi reproşa alegerile făcute.

femeie singură

Nu ştiam dacă numai să o ascult sau să îi ofer şi o altă perspectivă, venită din partea cuiva care nu cunoştea deloc prin ce trecuse ea. Mi-am zis că dacă m-a sunat după tot acest timp să îmi spună lucruri atât de intime, cel mai probabil avea nevoie să audă încurajări, că trebuie să se împace cu sine şi cu alegerile făcute şi mai ales că este o femeie curajoasă şi puternică. Nu ştiu dacă ceea ce i-am spus a ajutat-o sau numai faptul că a povestit cuiva care nu era implicat în trecutul ei, însă mi-a spus că se bucură mult că am vorbit.

Să auzim de bine!



Citiţi şi

Soacră-mea

Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)

Alegeri de înger

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Georgiana / 16 February 2015 17:07

    Un singur sfat mi-am permis să îi dau prietenei mele, anume să nu îl vorbească de rău în faţa copilului. Mai bine să se inchidă 5 minute în baie să se dea cu capul de pereţi dacă vrea, dar să-şi ţină gura. Cel mic are nevoie de ambii părinţi.

    Reply
  2. doar eu / 16 February 2015 11:01

    Off. Mi se pare atat de departe ziua cand vom comunica ca ” 2 adulti impacati, care se respecta reciproc, fara nicio ranchiuna sau dorinta de a-l taxa pe celalalt”. Stiu ca asa ar fi normal si bine pentru cei doi copii dar in acest moment nu imi doresc decat sa sufere cum sufar eu.

    Reply
  3. Roxana Dragoste / 15 February 2015 14:43

    A stat exact cat trebuia sa stea. O sa treaca si etapa asta si va intelege ca daca ar fi plecat mai devreme, s-ar fi intrebat in momentele grele daca a facut tot ceea ce era omeneste posibil sa reabiliteze relatia. Mai bine sa regreti un strop ca ai stat peste limitele tale si degeaba decat sa te uiti mereu inapoi cu vesnica intrebare penduland deasupra capului “dar daca?!?”
    Urmeaza etapa in care i se vor comprima si amitirile trecute si chiar (aici depinde de amandoi) vor comunica omeneste amandoi ca doi adulti impacati, care se respecta reciproc, fara nicio ranchiuna sau dorinta de a-l taxa pe celalalt.

    Si… eu chiar stiu ce vorbesc! 🙂

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro