Suferința nu este din dragoste, ci din orgoliu

15 February 2015

sofia dumitriuCum să te oprești din iubit când dragostea îți este refuzată? Păi, nu te oprești din a iubi, ci te oprești din a vrea! Suferința nu este din dragoste, ci din orgoliu. Cine acceptă să nu mai bată la uși închise confirmă însăși iubirea – să-l iubești pe celălalt atât de mult încât să-i redai libertatea. Dacă iubești, fă-o până la capăt, acceptă-i liberul arbitru. Așa treci peste suferință, așa nu vei mai fi un etern osândit la tristețe, ci un om nobil, fericit că a cunoscut dragostea. Și într-o zi, va fi bine!

Omul care iubește va fi mândru de granițele iubirii sale care nu are altă limită mai jos de cer. Nu-l mai are pe celălalt, dar se construiește pe sine. Se va hrăni nu cu celălalt, ci cu propriile înțelegeri aduse deopotrivă de dragoste și de suferință. Va zâmbi nostalgic amintirilor, fericit că s-a întâmplat și nu revoltat că s-a terminat. Iar ceilalți vor vedea și vor recunoaște expresia unui om liber și astfel dragostea va veni din nou.

Altfel, omul care se zidește în suferința neîmplinirii va fi gol, absent, pierdut în reveriile trecutului. Obsesia lui ce ar fi putut, a ceea ce a pierdut, a învinovățirii și a regretului, îl va atrage în mrejele unei suferințe ce se autoalimentează. Și va învață frica de dragoste, își va face mereu pomelnicul tuturor eșecurilor de până atunci, se va autoconvinge că dragostea e suferință și că el e pedepsit de ursitoare la respingere eternă. Nimeni nu vrea să joace într-o relație rolul psihologului, al salvatorului  victimei, ci vrea parteneriat.

femme-fatale

Iar tu, cel care refuzi dragostea cuiva, fii Om. Ai o putere enormă, pe care nu o înțelegi. Nu te juca. Nu spune hai și apoi du-te, și apoi hai, și apoi du-te. Respectă dragostea celuilalt precum și suferința lui și nu îți bate joc de vulnerabilitatea unui îndrăgostit. Nu-i alimenta speranța, nu-l folosi pentru avantaje, pentru că la sfârșit tu vei fi mult mai sărac decât cel care nu a avut dragostea ta. Dacă ai dat din dragoste, nu cere dreptate la final. Dreptatea a fost servită în însuși actul de a dărui. Dacă ai luat știind că nu iubești, tu însuți ești răzbunarea îndrăgostitului – vei trăi cu conștiința propriei micimi.

Pe Sofia o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)

Un kilogram de… bucurie, vă rog!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Andrei / 28 April 2015 21:55

    Felicitari, doamna, aveti ceva foarte rar, intelepciune ! RAR ! cred ca este al doilea articol pe care vi-l citesc, tot azi, si insfiarsit simt ca citesc ceea ce cautam sau nu catam, dar sunt si sunteti in asentimentul meu, o intelegere a iubirii si lucrurilor, relatiilor, rara, profunda. Chiar ma intrebam unde si cum ati studiat dragostea ? Probabail sunteti psihilog, felicitari.

    Reply
  2. I.N. / 28 March 2015 11:38

    Este mult de povestit si chiar as avea mult de povestit pe tema asta, dar nu e momentul pentru ca la mine este recenta problema. Sunt Stan Patitul, la patrat, care acum sufla si-n iaurt… Sunt de acord doar partial cu articolul. Intr-adevar, a iubi inseamna a oferi iubire neconditionat. Insa oricat ai oferi, n-ai cum sa nu astepti un anumit feedback. Mentionez: fara sa-l ceri neaparat. Si cand mai vezi si ca iubesti ca un nebun (impersonal vorbind) si ti se da cu flit pentru ca mai apoi, peste un timp sa revina si sa recunoasca faptul ca nu poate concepe viata fara tine, pentru ca putin mai incolo sa-ti dea cu flit iar… tu iubind din toata inima, aratand, demonstrand, cu fapte, nu vorbe… n-ai cum sa nu suferi. Inteleg ca oferi si oferi si tot oferi, ca asa e normal, dar chiar fara ca celalalt sa tina cont si sa o rupa din motive puerile, minore si de neconceput… parca nu prea e ok totusi.

    Reply
  3. emy / 24 February 2015 22:06

    Un articol superb si totusi e gresit titlul. Suferinta este din dragoste si nu din orgoliu, atunci cand iubesti cu adevarat. Suferinta este din orgoliu atunci cand de fapt problema ta nu este ca nu-l ai pe cel pe care l vrei alaturi, ci pt ca nu poti accepta refuzul. Sa suferi din dragoste poate foarte bine coabita cu a-l lasa liber pe cel iubit. Dar suferinta, exista in continuare, pt ca iubirea nu reactioneaza la un buton apasat, nu trece doar pt ca nu e impartasita. Ar fi simpla viata asta daca am putea pune capat sentimentelor cand dorim. Ca asta ne afecteaza si se intampla sa devenim goi, si sa dezvoltam teama fata de o noua iubire, e altceva, dar suferinta din dragoste exista. Nu poti vorbi de dragoste si despre orgoliu in aceiasi fraza.

    Reply
  4. Borgia / 15 February 2015 11:23

    Mnoo..Atat adevar in spusele Sofiei,incat declar cu mana pe inima (si fara orgoliu), ca e unul din cele mai bune articole.Ever. Argumentate. Felicitari.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro